vineri, 15 august 2014

Când Zeii pleacă

Cand anii se transforma in  praf ai vrea sa poti oprii timpul si sa privesti fiecare firicel de aproape sa il poti mari la dimensiuni  astronomice, pentru ca stii ca acolo se ascund galaxii intregi ce plutesc in neant, galaxii faurite din speranta, iubire si adorare.

 Au fost ani cand in acele Universuri am construit imperii in a caror capitale se inaltau semet temple inchinate LUI, zeului care guverna viata mea!

Erau ani cand in acele imperii nu se spunea "te iubesc" ci "te ador,Zeule". Erau ani cand imi era frica de Dumnezeu pentru ca l-am detronat punandu-l pe ZEUL meu deasupra a orice! Frica ca o sa vina si o sa ma pedepseasca.

Asa cum ziceam, toate erau faurite din speranta, uitand ca singura care nu a scapat din cutie a fost chiar ea ...Speranta!

Incet luminile s-au stins, una cate una, cetatile au inceput sa decada...Crima  si tradarea au fost ridicate la loc de cinste facand ca toata inocenta sa dispara, frumusetea sa se transforme in uratenie iar armonia in razboi, un razboi fratigid a carui singur scop era sa sa ingroape acel "te ador, Zeule."

In final, asa cum fac toti Zeii, dupa ce consuma intreagul Univers, pleaca si te lasa in adorare...dupa ce te alimenteaza cu  promisiuni, dupa ce viata eterna e la o rugaciune distanta...te lasa prada asteptarii, in genunchi in fata unui altar afumat de sange ars in focul iubirii intrebandu-l de ce, cum si unde s-a gresit.

Iti dai seama ca e tarziu, ca raspunsurile nu o sa vina pentru ca e prea orgolios sa isi intoarca privirea la un nimeni care a crezut ca a descoperit adevaratul sens al vietii.

Timpul nerabdator prinde viteza de odinioara, Universul redevine firicele de praf care se indeparteaza, abia distingandu-se in dara de lumina. Încep sa regret ca am muncit atat de mult la acel univers care e prea mic ca cineva sa il mai poata vedea, sa ii poata scrie istoria, sa il cunoasca pe cel care scrie aceste randuri ingenunchiat in fata unui altar, arzand sange in scantei de iubire in cinstea unui Zeu care poarta alte razboaie in alte lumi.

Astept si sper ca vesnicia sa dureze doar o clipa...pentru ca lumea a inceput sa inghete ...
Ma ridic si plec, cu promisiunea ca nu vor mai fi alte Universuri si alti Zei, in afara de mine!

3 comentarii:

pederanger spunea...

Ce ziceai ca iei,fumezi, bei?! :P

adi spunea...

De obicei cand scriu asa ..doze duble de depresie . :))))

Peder Ranger spunea...

A, exact asta fumez si eu!