joi, 24 decembrie 2015

300 si inca cateva zile...

             Ultima perioada, pentru mine, a fost una a contrastelor. Asta ar putea fi explicatia pentru care am fost absent de pe aici. A fost un an al incheierii socotelilor cu oamenii pe care i-am iubit, ii iubesc si ii voi mai iubi cat inca imi voi putea aminti de ei. Un an care a smuls bucati din sufletul meu aruncandu-le la caini, un an in care am fost gasit, iubit, un an care a adus inainte de toate acceptare.
Toate in doar 300 si inca cateva zile...
              Am incheiat o relatie care o credeam vesnica, dupa 7 ani ne-am spus "adio" cu respect si multa parere de rau din partea amandoura. Ar fi trebuit sa fim impreuna, dar ce ne despartea a devenit mai puternic decat ceea ce ne unea... Nu imi pare rau de nici o zi petrecuta cu EL, ador fiecare amintire cu el, am inteles ca din orice experienta se poate invata ceva si atunci cand se inchide o usa, alta se deschide. Imi doresc sa-l pot tine langa mine, dar am vazut ca il omor daca ii cer asta, si nu doar pe el...cu o durere muta, desi nu este zi sa nu imi zboare gandul la el, am zis ca e mai buna decizia lui de a pleca odata pentru totdeauna.. Zboara iubire, candva iti jertfeam iubirea in altare, azi privesc taciuii stingandu-se in scanteile mortii unui intreg Univers. Multumesc pentru acesti 7 ani.
            Apoi, prin luna mai, dintr-o gluma, o provocare, am intrat intr-o alta relatie cu o persona care, desi a castigat tot, inca lupta pentru inima mea... Iubirea lui a facut sa privesc dincolo de ziduri, de durere, de urlete, de universuri muribunde si sa ma faca sa ii dau la randu-l meu pretuire... In ciuda a ceea ce am zis ca "nu vor mai fii alti zei in fata carora voi ingenuchia",el ma facut sa vad ca defapt eu insumi am devenit un zeu, al lui zeu si mi-am promis ca nu il voi lasa singur in adorare, asa cum a facut Zeul meu, nu il voi lasa sa arda sange pe altare, ci voi fi altaturi de el facandu-l sa simta ca sunt aici, acolo, pretutindeni in lumea lui.
             Toamna a fost cruda, a adus moartea in viata mea. Bunica a murit, blocandu-ma intr-o clipa in care am plans ca un copil, lacrimi stranse intr-un suflet putred din care nu puteau iesi nici macar in coltul ochilor. Desi, uneori, viata pare a fii nedreapta incearca sa compenseze, sa indrepte, sa ne i-a gandul de la tristete si sa ne faca sa privim in lumina viitorului.
         Azi, daca esti departe de persoanele dragi tie, du-te la ele, fa tot posibilul! Azi te asteapta cu dor, maine o sa le duci tu dorul si va fi imposibil sa le mai intalnesti..sa  le spui un simplu:
Sarbatori fericite si grij de voi!

2 comentarii:

pederanger spunea...

Hai la mulți ani și o nouă relație in 2016!

adi spunea...

Ms, ms!