"sa il cunosc pe El".
Dar haideti sa mergem la originea povestii.
Eram un adolescent inhibat,timid si speriat ,care descoperise ca este altfel ,ca este gay si acel adolescent era membru intr-o biserica penticostala .Participam cu o regularitate de ceas elvetian la slujbele religioase ,nu din placere suta la suta ci si din obligatia de a fi copil de pocaiti.Daca veti citii posturile anterioare o sa descoperiti cateva relatari despre mine ca si "fiu al Domnului".
Era o sambata seara in care se organizase o "seara de tineret".Erau prezenti doar tineri de prin judetul Mures.Toti ,bineinteles pocaiti .
Imi amintesc perfect seara aceea pentru ca se intamplase ceva care imi va lasa mari semne de intrebare tot restul vietii.
La un moment dat ,un lider vine cu ideea de a scrie un biletel cu o probleme de-a ta si sa dai acel biletel cuiva ,vecinul de scaun ,sau oricarui altcuiva, iar acel strain sa se roage pentru problema ta.
Ce am scris eu ,nu stiu ,si nici nu stiu cui i l-am dat ,dar tin biletul care mi-a fost inmanat ,cu
adresa ,numarul de telefon si mesajul :"sa il cunosc pe El".
Toata seara acel tanar a stat langa mine ,am mancat ,am vorbit ...iar eu am scapat esentialul .
Am dat la facultate,dupa vreo 2 ani , la Targu Mures si s-a nimerit sa fim colegi de grupa ...dar nici unul nu am indraznit sa ne apropiem,sa discutam,nici macar ca si "frati".
Intrebarea care ma framanta este :oare incercase sa ma "agate"?
Pe cine vroia Adi sa cunoasca ?Pe EL sau pe mine ,in sensul barbatului pe care sa il iubeasca ,sau pe Mantuitorul sau ?
Ani de zile RUS ADRIAN mi-a ramas in minte folosindu-i numele ca si pseudonim al meu pe net.
Acum nu mai conteaza ,ar fi contat atunci pentru ca viata mea ar fi luat un alt curs ,asa am asteptat inca 10 ani pentru a accepta ceea ce sunt si a ma impaca cu mine insumi.
Sa fi fericit ADRIAN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu