Daca s-a urmarit blogul se va observa ca nu exista "La limita imposibilului 1".
E o postare nefinalizata defapt ...asteapta sa fie finalizata de aproape un an ...
Cam asa era inceputul :
- Nu am ai scris de f oarte multa vreme . Am asteptat sa treaca sarbatorile atmosfera aia infecta de a fi mai buni de Craciun etc .Vroiam o analiza la rece ,ce a insemnat anul trecut pentru mine ,ce realizari si mai ales ce esecuri . A fost un an care a inceput cu ruperea unei mari iubiri ,urmat de o perioada tulbure in care am ezitat ,cautat esutat si iar de la inceput...
Si iar de la inceput ....e ciudata senzatia .E ca si cum te-ai incapatana sa construiesti un oras constient fiind ca se va gasi cineva care sa distruga ceea ce ai construit .Dar imi continu munca de arhitect,cu un nod in gat si si o strangere de umeri,poate ca de data asta voi fi ajutat,poate ca de data asta orasul va supravietui va prospera si va deveni capitala unui imperiu.
Vise . Ruine .Suspine .Lacrimi . Suferinta .Cenusa .A fost trecutul
.
.Sunt zorii unei noi ere.Sau asa vreau eu sa cred .
E ultima data cand mai vreau sa fac pe arhitectul.
Prin norii de cenusa distig rezele unui Soare plapand,timid gata sa se ascunda dupa primul nor crezand ca o candela ar putea sa il inlocuiasaca .
E amurg si inca nu pot sa imi dau seama daca e rasaritul sau inceputul apusului ,dar stiu ca locul e nivelat,zidurile cetatii sunt la locul
lor ....cine ce va construii ?
Ce va deveni orasul ? E un proiect aflat la limita imposibilului . . .
Deocamdata e amurg ...E prea devreme pentru proecte ,schite discutii.
Astept ca Soarele sa prinda curaj..Sa se hotarasca daca apune sau rasare ..
E parte importanta a proectului .
El hotaseste. . . eu astept . . . deocamdata e amurg....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu