De la începutul
verii nu am mai scris pe blog...cu scuzele de rigoare putinilor
urmaritori.
Nu am scris pentru
ca nu ar fi fost nimic de adaugat, ci doar am așteptat ca lucrurile să
se aseze, apele tulburi să se liniștească.
Se spune ca apele
adanci sunt linistite...Sunt o persoana liniștită care pana nu
demult inota în ape adanci...acum le urăsc și îmi doresc ca apa
să fie din ce în ce mai mica .
Aceeași rutina,
aceleași chestii adunate peste alte chestii care se pusesera peste
altele mai vechi ...o adevarata piramida ..pusa însă cu susul în
jos .
Deseori ma întreb
dacă sunt o persoana destul de ambitioasa și realizez ca nu sunt.
Îmi place să mă
complac în chestii care, cred eu, ca se vor schimba de la sine.
Mintea mea bolnava crede ca dacă lași o buruiana sa crească, aceea
buruiana va rodii mere de aur.
Dar la urma constat
ca buruiana e defapt ... buruiana și ca e cam greu de smuls ca sa nu
mai pun în calcul efortul de a astupa gaura lăsată de rădăcina
...asta dacă s-a reuși smulgerea ei cu tot cu rădăcina.
Constientizez, știu
ce am de făcut și totuși se întâmpla o eroare neasteptata când
vreau sa iau decizi corecta.
Scriu aceste rânduri
doar sa va spun ca sunt aici, nu am abandonat tribuna și în curând
voi reveni în forța.
:)
