O
perioada zbuciumata, perioada, care a inceput in urma cu doi ani si
care habar nu am cum se va termina.
Sper
ca va fi bine. Incerc
sa las frustrarile la oparte, sa fiu realist si consecvent.
Desi
încă nu am acceptat ceea ce sunt, adica gay.
Asta
ar insemna sa imi asum o respansabilitate enorma, dar prefer sa fiu
las si mincinos.
Asa ma doreste societate: chipul si imaginea ei, iar eu i-o ofer. Intotdeauna arat doar ce vreau eu sa vada lumea la mine, nu sunt capabili sa vada dincolo de aparente.
Holograma proiectata e mai prețioasă pentru ei decat adevarata persoana. Daca, pentru ei e ok, e si pentru mine.
Ma
gandesc ca in ultimi doi ani am trait mai intens decat au facut-o
alti in 10.
Dupa esecul cu prima mea iubire, am vrut sa-mi demonstrez ca sunt puternic si irezistibil. Am incercat o relatie cu un tip mai invarsta ca mine, crezand ca odata cu varsta se dezvolta si simntul respansabilitatii si inteleptiunea .. Poate.
Nu a
rezistat relatia pentru ca eram interesat de tot ceea ce era
nou. Am agatat un pusti de 19 ani dupa care mi-am pierdut capul. M-a
parasit de 3 ori, l-am iertat de 4 ori doar pentru ca sa
ma paraseasca din nou =)).
Nu imi pare rau ca si pe el il inselasem cu unu insurat si uite asa am inceput sa tes imaginea pe care eu o uram cel mai mult.
Incet,
incet deveneam chipul si asemanarea celui care mi-a rupt inima prima
data, prima data.
Eram
scapat de sub control.
M-am
oprit .
Am
intalit pe cineva care ma iubeste cu adevarat, dar am renuntat la
iubirea lui, spunandu-i ca iubirea lui e o obsesie, iar pentru mine
inacceptabil.
Oare
ce se intampla cu mine de sunt atat de prost ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu