Se naște iar ...Iisus

 Sărbători fericite ! 

..oare cine ma ucis ?

Statisticile spun ca în perioada sarbatorilor rata sinuciderilor crește substanțial. Ma întrebam oare
de ce?
Nu trebuie sa fi mare învățat sa îți dai seama, mai ales când începi sa trăiești pe propria-ti piele frustrarile și singuratatea „adunate” de-a lungul unui an, ca toate au o logica si o explicatie.

Vin sarbatorile, vine sfârșitul de an, an pe care l-am târât, an care nu a generat nimic nou. Aceleași chestii, aceleasi delasari, aceeasi stare.

În prag de sărbători încep sa resimnt singuratatea, neputinta, frustrarea și ignoranta mea de a gestiona o situație care se prelungeste de prea multă vreme. 

Încep să mă simnt mort în interior și cu ultima suflare, asemeni unui muribund înjunghiat care își trăiește ultimele clipe, cu ultima licarire cauta sa zareasca criminalul știind ca nu o să aibă puterea de a-l mai întreba „de ce”.

Privesc în jur și caut răspunsul la intrebarea:

"El,ei .. eu ?"

E posibil să mă fi sinucis fără sa știu asta?E posibil să mă fi pus pe o șina de cale ferata crezand ca sunt în siguranța așteptând trenul fericirii?

Tot ce pot sa simnt acum e sufletul rece, mort inlauntrul unei inimi care mai pulseaza doar din cauza unui impuls nervos neconditionat...

Cu ultima suflare ma intreb, dar totuși, cine ma ucis? Cine a luat tot? De ce i-am lăsat?
De ce nu m-am gândit  la mine? De ce 6 ani mi-am ținut respirația?

Oare de asta sunt acum aici pentru ca am uitat sa respir atât de mult timp?

Ca am trăit pe o „holopunte” imaginata de mine, pe o holopunte care simula realitatea care o doream eu? Realitate care ucidea încet încet sufletul meu, nestiind ca pentru a  crea acea realitate „holopuntea” consuma din energia sufletului meu ...

Trăiesc ultimele clipe știind ca voi muri singur, ca realitatea imaginara se disipeaza, iar prin ceața care se destrama încă caut fata criminalului ..dar tot ce văd e o oglinda ...si în oginda doar eu murind privindu-mi coltii care sfarteca inima-mi care încă mai bate. Intreband...

..oare cine ma ucis?

Heartbeats

Sâmbăta, innorat. Noiembrie. Acasă, la țară, fără net.

        Cotrobai în ungherele uitate din dosarelul numit „torente” a partitiei "D'' a laptopului meu în speranța ca voi găsi vreun film descarcat și de care am uitat.

        La memoria care o am știu ca mai am obiceiul sa pun la descarcat chestii după care uit, iar când dau peste ele îmi pun deșteapta întrebare:”oare când pula mea am descarcat asta?!”

Iată-ma în fata ecranului deschizand un dosarel numit „Heartbeats 2010.FESTiVAL.DVDRip.XviD-LAP”. Ce plm o fi asta?

         Deschid filmul și surpriza. Ma prinde.

        Se termina filmul, genericele curg iar gândurile mele scapa din lesa și o iau la sănătoasă. No,prinde-le dacă mai poți!

        Am început sa îmi amintesc de mine, de inocenta inceputurilor mele din lumea gay, la principiile care le aveam numite pompos prime directive (pe care le-am cam încălcat), la speranțe și nazuinte, la visele cladite... 
      Azi doar pot privi și trage linie nimic mai mult . O linie sub care e doar un zero absolut care defineste eșecul meu în relația cu mine însumi.

La început mi-am promis ca orice ar fi o să discut cu iubirea vieții mele, e prea importanta relația pentru a fi distrusa de neintelegeri  „de text”.  Cata inocenta! Daca chestia asta vine doar dintr-o direcție iar celalat nu știe ce vrei tu degeaba.

Apoi îmi fuge mintea la melodia Deliei...



...in care se intreaba „dacă m-ai iubit ...de ce te-ai oprit? Cand în noapte te trezesti, langa tine ce-ți dorești?”

        Eu ma trezesc noaptea cu un nod în gât și un pat gol și rece, intrebandu-ma ce voi face dimineața când voi dori să mă rasfat? Doar gandurile astea au mai rămas dintr-o relație de la care am aștepta prea mult.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc ci de acele iubiri care se nasc și apoi se sufoca în aerul rarefiat al realitatii.

        Poate e vorba de colega de munca, vecinul de la trei sau casierul de la marketul din colt. Iesi în fiecare zi cu speranța și curaj, vrei doar sa îl/o vezi și dacă ți  s-ar da ocazia i-ai pune insasi viața ta în palma, iar când în sfârșit ai ocazia sa îl/o cunoști mai bine ori e maritata, ori nu e interesat, iar dacă îți iei inima în dinți și ii spui ce simnti te întreabă rece:”de unde ai tras concluzia ca eu aș fi interesat de tine?”

Dusul rece al realitatii te trezeste și începe sa îți para rău ca ai făcut pasul dar și bine ca începi sa scapi de o obsesie.

        E ciudat cum suntem construiti, noi, oamenii. Frica de singuratate ne face atât de vulenrabili facandu-ne sa luam decizii pripite.

Întoarcem capul după „oricine” în speranța ca acel cineva o să fie alesul care o te resfete a doua zi dimineta, iar când vezi ca nu e așa îl întrebi: de ce s-a oprit dacă te-a iubit și raspunsu e sec și rece:” de unde ai tras concluzia ca te-aș fi iubit?!”

Atunci îți dai seama ca defapt ai fost tot timpul singur, ca defapt nu a fost nimeni sa te dezmierde în diminețile reci, ca totul a fost în mintea ta...Visul se termina, stii ca e gata dar strangi ochii cu putere, poate, poate o să poți adormii din nou, ca poate o să poți regăsi visul și o să îl poți retrai din nou...

Dar e gata, viata merge înainte și nu vrea să fie singura, te vrea alături de ea și face ceea ce tu nu nu ai ce să faci ...te ia cu forța și te tareste după ea.

Lacrima rece se scurge din colțul ochiului udand perna care a fost martora la toate visele tale .

Azi gândurile scapate de subcontrol au zburat spre acele iubiri care îmi promiteau atât carora le-am dat atât de puțin,ugigandu-le din fasa nestiind sa le pretuiesc.

Încerc sa mi le strang și sa le pun înapoi în cutiuta uitarii și sa plec mai departe cu ideea ca poate,   poate cel care o să îmi resfete diminețile ma asteapta inca undeva pe o banca, cu un ursulet de plus roz in mana pe care scrie mare „te iubesc”.

Visez din nou? Iep, asa se intampla cand apare ursul roz.

Gata, de acum sunt treaz nu o să mai cred în zane și feti frumoși nici în iubiri nemuritoare ..nici măcar în ideea ca îmi doresc dimineti rasfatate...M-am născut singur,asa am să mor.

Ma întorc la filmul de care va ziceam. Nu de puține ori am fost în situația de a iubii pe cineva, fara ai spune acesct lucru. Îmi amintesc de George, un prieten pe care l-am adorat, imi doream sa petrec fiecare clipa cu el, dar...nu am avut curajul să-i spun aceste simntaminte.

Îmi era frica sa nu îl pierd, il doream măcar așa platonic, langa mine.

Un alt om pe care l-am iubit și nu i-am spus niciodată a fost vecinul de bloc de la parter, Calin.

Mamele noastre erau prietene foarte bune. El venea adesea la noi acasă. Am început sa prind drag de el...Nu i-am spus, iar mai târziu când am ajuns în Cluj am aflat cu stupoare ca era gay. Când am aflat mi-aș fi dorit sa pot da timpul înapoi și sa ii zic ceea ce simnteam pentru el...dar era prea târziu.

Sunt momente în viața când deciziile care trebuie sa le iei infuenteaza insasi fiinta ta. Te intrebi ce să faci, iar dacă nu o faci ce pierzi? Dar oare ce câștigi?

Doar pentru că respiră...

       Am mai abordat subiectul acesta,dar acum vreau sa o fac dintr-o alta perspectiva. Ne e dificil,noua gaylor,sa le spunem parintilor nostrii despre orientarea noastra,aceasta iesire la lumina poate fi traumatizanta pentru ambele parti,atat a noastra cat si a parintilor nostrii.Acum as vrea sa privim aceasta "iesire la lumina" din punctul de vedere al parintilor.

      Asa cum povesteam intr-o postare aterioara,am facut si eu aceasta iesire.Eu am avut noroc sa am parinti "deschisi" si receptivi care au constientizat zbaterea mea si au trimis mesajul potrivit de acceptare si iubire,alaturi transmitreii mesajului lor ca "Dumnezeu poate muta muntii".

      Dar nu voi vorbii despre mine si cazul meu,care a fost unul fericit,ci despre o poveste care a agitat apele in State. Povestea am gasit-o aici iar adevarata marturie aici. Mai jos va fii o reproducere a textului.Stiu,voi cei tineri stiti engleza, o vorbiti si o cititi,dar parintii nostrii nu,nu toti. De asta consider ca e necesara o reproducere in romana. Poate un suflet zdrobit va cauta raspunsuri si poate le va gasi aici .

"Seara tarziu,20 noiembrie 2001,cand a vut loc schimbul de mesaje care avea sa ne schimbe vietile. Fiul meu de 12 ani,eu in biroul meu iar el in dormitorul sau.

Ryan scrie: trebuie sa iti spun ceva
Mama scrie: spune,ascult
Ryan spune: nu stiu cum sa incep,dar...simnt ca nu mai pot sa te mint despre ceea ce sunt cu adevarat.Cred ca am ascuns destul asta si trebuie sa iti spun acum.Dar cred ca banuiesti deja ce vreau sa iti spun.
Ryan scrie: sunt gay
Ryan scrie: nu pot sa cred ca am putut sa iti scriu asta
Mama scrie: glumesti, nu ?
Ryan scrie : nu
Ryan scrie: mi-as dori sa pot sa ma intelegi ca pe unchiul don
Mama scrie : bineinteles
Mama scrie: de ce crezi ca esti
Ryan scrie: pentru ca asta simnt
Ryan scrie:desi  nu inteleg
Mama scrie : continua
Ryan scrie : asta e felul meu de a fi si e ceva ce pur si simplu simnt
Ryan scrie: asa cum tu nu esti lesbiana si pur si simplu cunosti asta
Mama scrie : cum adica ?
Ryan scrie : stiu ca sunt gay
Ryan scrie :asta sunt
Mama scrie : sa stii ca te iubesc orice ar fii
Ryan scrie : sunt alb,nu sunt negru
Ryan scrie:stiu
Ryan scrie : sunt baiat nu sunt fata
Ryan scrie :si sunt atras de baieti nu de fete
Ryan scrie: la fel simnti si tu si esti sigura de asta
Mama scrie: dar stii ce crede Dumnezeu despre asta,nu ?
Ryan scrie : da,stiu
Mama scrie: multumesc ca  mi-ai zis
Ryan scrie: si sunt foarte dezorientat din punctul asta de vedere
Mama scrie : si te iubesc mai mult acum pentru ca ai fost sincer cu mine
Ryan scrie: stiu
Ryan scrie : multumesc

Eram socati complect.Nu pentru ca n-am fi cunoscut sau am fi urat persoane gay-insusi fratele meu si-a recunoscut orientarea cu cativa ani mai devreme,si il iubeam la fel de mult.Dar Ryan ?! Care era neinfricat,si baiat din toate punctele de vedere.Nu eram pregatiti pentru asa ceva,iar emotiile ne-au  coplesit tinandu-ne treji intreaga noapte,emotii care se transforma in sentimente,iar sentimentul  care ne  va influenta rectiile in urmatorii 6 ani va fi FRICA.

I-am spus ceea ce orice parinte crestin,care crede in Biblie,i le spune copilului lor:
    Te iubim.Te vom iubii intotdeauna.Dar ne este foarte greu.FOARTE greu.Pentru ca stiam ce spune Dumnezeu despre cei ca tine,iar in contextul asta se pot face alegeri gresite.

    Te iubim cum nu ar mai fii in stare  sa o faca cineva,dar au mai fost persoane care s-au confrutat cu aceste porniri,iar Dumnezeu a lucrat,si le-a indreptat pornirile.Iti vom cumpara cartile care spun povestile lor...poti asculta marturiile lor,si ne vom lasa incredintati pe mana Domnului.

   Te iubim,suntem mandrii ca esti fiul nostru,dar esti tanar si orientarea ta inca este in dezvoltare,sentimentele pentru baieti nu te transforma automat in gay.Asa ca te rog,nu mai spune nimanui ca ESTI gay.Inca nu esti sigur in privinta asta,identitatea ta adevarata nu e aceea ca esti gay ci ca esti fiul lui Dumnezeu.

    Te iubim,nimic nu va schimba asta,dar va trebuii sa il urmezi pe Iisus Cristos,sfintenia este singura cale care trebuie sa o urmezi.Alegerea ta trebuie sa fie Iisus,indiferent de orice altceva.Iar din moment ce stii ce spune Biblia si mai stii si ceea ce inseamna sa il urmezi pe Dumnezu a da frau liber orientarii tale sexuale NU este o optiune.

    Am crezut ca intelegem magnitudinea sacrificiului care,noi si Dumnezeu,il ceream lui Ryan si am crezut ca acest sacrificiu va duce la o viata prospera, pacea perfecta si viata vesnica.Ryan a fost din totdeauna atras de lumea credinte,dorea sa ii fie pe plac lui Dumnezeu cu orice chip,iar in urmatorii 6 ani a incercat din toate puterile lui sa il urmeze pe Iisus.Ca multi altii inaintea lui, l-a implorat pe Dumnezeu sa il schimbe,sa il faca sa ii placa fetele.Invata pe derost versete din Biblie,se intalnea saptamana de saptamana la discutii cu pastorul,participa cu entuziasm la evenimentele cu tinerii din biserica,la studii biblice si chiar s-a botezat.A citit toate cartile care pretindeau ca stiu de unde se trag inclinatiile astea gay,care pretindeau ca pot raspunde la toate "de ce?" in ce priveste atractia asta  fata de baieti,a trecut prin conflicte dureroase impreuna cu sotul meu si cu mine,si-a construit relatii frumoase cu alti baieti-baieti hetero-doar pentru a urma sfatul specialistilor. A facut o marturisire in fata grupului de tineri din biserica cu privire la salvarea lui de catre Dumnezeu,argumentand cu versete spuse din memorie.

    Dar in realitate nimic nu se schimbase.Dumnezeu nu a raspuns rugaciunilor lui-rugaciunilor noastre-desi eram incredintati ca nimic nu ii este imposibil Dumnezeului care a creat intregul Univers,iar schimbarea lui Ryan  in hetero ar fi floare la o singura ureche pentru EL.Dar EL nu a facut-o.

    Eram bine intentionati(in adancul sufletului nostru credeam ca ceea ce facem este din iubire) nu i-am dat sansa lui Ryan sa confrunte ceea ce Dumnezeu spunea despre orientarea lui prin Biblie.Ne-am crescut toti ceilalti 3 copii cu ideea ca trebuie sa aiba un spatiu al sau in care sa isi expuna toate incertitudinile cu privire la Biblie si Dumnezeu pentru a decide in deplina cunostinta de cauza daca vor sa il urmeze pe Iisus,sa aiba propria lor credinta,sa obtina ei insisi adevarul.
Dar lui Ryan nu i-am dat optiunea asta,de frica sa nu aleaga gresit.

    Practic i-am impus fiului nostru sa aleaga intre Iisus si sexualitatea lui .

I-am impus sa aleaga intre a fi cu Dumnezeu sau a fi o persoana cu propria-i sexualitate.Alegand sa fie cu Dumnezeu ar fi insemnat sa duca o viata singur.Fiindu-i interzisa sansa de a se indragosti,de a avea primul sarut,prima strangere de maini,prima imbratisare,prima iubire...

    A facut 18 ani,a inceput sa fie depresiv,cu ganduri sinucigase,dezamagit si convins ca niciodata nu o sa reuseasca sa ii fie pe plac lui Dumnezeu,daca ar face o alta alegere.A abandonat Biblia si odata cu ea credinta incercand sa isi obtina pacea pe alte cai...iar prima cale au... fost drogurile.

     Fara intentie l-am facut sa isi urasca orientarea,iar aceasta orientare nu putea fii separata de propria fiinta,l-am facut sa se urasca pe sine insusi.Asa ca a inceput sa se dorgheze,a facut-o fara se se gandeasca la consecinte,fara precautie,facandu-ne se nr alarmam toti cei care il cunosteam.

    Dintr-o data frica(sa fiu sincera ma ingrozea),de a se afisa cu vreun iubit,s-a materializat.Iar la frica ca ar putea patii ceva in perspectiva noilor sale alegerii,a respingerii lui Iisus si a credintei,se adauga si furia lui pe Dumnezeu

   La inceput a inceput sa bea bere si sa foloseasca "iarba"...dar in 6 luni a ajuns la cocaina si heroina.
Faptul ca se ura pe el insusi si furia sa fata de ideea de Dumnezeu i-a hranit dependenta.

   La scurt timp am pierdut legatura cu el .Timp de un an si jumatate nu am mai stiu nimic despre el.Nu stiam daca este viu sau mort.In acele momente spre Dumnezeu ne era concentrata toata credinta noastra !
Am incetat sa ne mai rugam ca Ryan sa devina hetero si am inceput sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii arate ca il iubeste asa cum e.
Am incetat sa ne mai rugam ca nu cumva Ryan sa aiba vreodata iubit,si am inceput sa ne rugam ca sa ni se dea  sansa sa ii cunoastem iubitul.
Am incetat pana si sa ne mai rugam ca Dumnezeu sa ni-l aduca acasa,si am inceput sa ne rugam ca El sa il duca in casa Lui.




    Dupa o vreme,baiatul nostru ne-a sunat,dupa 18 luni de tacere,Dumnezeu ne-a schimbat felul nostru de a gandi.Pentru ca in timp ce a fost drogat,Ryan, a facut toate pacatele de pe lume,primul lucru care ne-a intrebat a fost:
Oare,ma puteti ierta ?(i-am spus ca bineinteles ca deja il iertasem,ca este deja iertat).
Oare ma veti putea iubii la fel?(I-am spus ca nu ne-am oprit nicio clipa din a-l iubii.Ca il iubim mai mult ca oricand)

    Credeti ca ma puteti accepta daca am si un iubit?(Plangand,i-am spus ca il acceptam cu cati iubiti vrea.Ca vrem sa il avem in vietile noastre din nou si nu doar pe el ci si pe cel pe care il iubeste)

    O noua etapa a inceput.Una de vindecare,comunicare libera si mult har.Mult,mult har!

       Iar Dumnezeu a fost in fiecare pas pe care il faceam,luminandu-ne  si calauzindu-ne,reamintindu-ne cu blandete sa ne iubim copilul,iar restul sa lasam pe seama LUI.
In urmatoare luna am inceput sa invatam sa ne iubim copilul cu adevarat.Punct.Fara conditii,neconditionat.Am invata sa ne placa ceea ce fiului nostru ii placea...si nu a fost usor.De ceea ce ma temeam am vazut ca defapt era o binecuvantare.

      Călătoria nu a fost fără greșeli, dar am avut rabdare  unii cu altii, iar scuzele și iertare a devenit o parte naturală a relației noastre.Era o lupta grea cu alcoolul si drogurile dar noi luptam impreuna cu el .Iar apoi vazand ca noi il iertasem,a inceput sa se gandeasca ca poate si Dumnezeu il va ierta.

     Dar Ryan face clasica greseala a dependentilor de droguri...s-a intors la vechii prieteni folosindu-se de vechile obiceiuri.Iar o seara care trebuia sa fie o seara de filme s-a transformat intr-o seara in care a "tras pe nas" pentru prima data dupa 10 luni si a facut-o pentru ultima data.
Am primit un telefon de la un asistent social de la Harborview Medical Center din Seattle care ne ruga sa venim sa vedem daca nu cumva este fiul nostru care a fost adus in coma la ei.Am stat 17 zile la Harborview unde intraga familie l-a inconjurat cu iubire pe Ryan.Am vazut minuni dupa minuni pe care doctorii nu si le puteau explica.Dumnezeu era PREZENT in camera aceea .

Ryan a suferit leziuni cerebrale grave care l-au lasat complect paralizat,dar doctorii erau increzatori ca va traii.Din pacate pe neasteptate,Ryan a murit pe 16 iulie 2009.Pierzand ocazia de a-l mai iubii pe fiul nostru gay...pentru ca Dumnezeu a ascultat rugaciunile noastre ...facandu-ne sa nu mai avem un fiu gay.S-a implinit ceea ce ne rugasem atata vreme,aceea de a nu avea un fiu gay,fara sa avem in vedere intreaga panorama.

       Acum,cand ma gandesc la frica care mi-a cauzat reactiile mele in relatia mea cu Ryan in cei 6 ani dupa ce mi-a spus,plang si imi dau seama ce proasta am fost.Cat de gresit a fost sa imi fie frica,intristandu-l pe el iar acum din cauza greseli mele voi suferii restul zilelor care le mai am .Eram suparata pentru ceea ce era el in loc sa pasesc prin credinta m-am lasat cuprinsa de frica.

   Acum cand ne viziteaza prietenii lui gay,ma gandesc ca ce bine ar fi fost ca Ryan sa fie la cina impreuna cu iubitul sau.In schimb mergem noi sa ii vizitam mormantul...mergem cand este ziua lui,purtam portocaliu(culoarea lui preferata).Avem pretioasele amintiri de la el fotografii, haine purtate, notite, liste de lucruri care le indragea, franturi  din pasiunile sale, ne amintim de rimele amuzante care le inventa,Curious George and baseball blankey, totul care ne amintește de băiatul nostru frumos ... care a plecat si care nu ne va mai lasa alte amintiri.
    Ne bucuram de ceilalti copii ai nostrii,de nuntile lor,de familiile lor,dar din banda celor 4 lipseste unul.Totul in famile e raportat la ce a fost inainte de coma (IC) si dupa moarte (DM)pentru ca suntem,acum,alti oameni,vietile noastre s-au schimbat iremediabil dupa disparitia lui .Pretuim prieteniile cu cei care sunt ca noi,care si-au pierdut si ei un copil . "



Este marturia emotionata a unei mame...care din prea mare iubire a gresit,s-a gresit.
Astfel de greseli pot fi evitate simplu prin comunicare si acceptare.Fara frica si prejudecati! 
Daca ai un copil gay,nu-l indeparta,nu-l judeca ...este al tau ! 

Nori, Apa, Soare

Nori grei apasa cerul, il racoresc, il innegresc! O stoarce, o cerene, o strecoara si o plang! O plang ca se risipeste in lumi nestiute de ei! Se prelinge prin aburul lor rar, mult prea rar ca sa poata fii oprita!
Arcuri de lumina lovesc Pamantul in strafulgerari orbitor de furioase, in incercarea lor disperata de a o oprii, de a pedepsii Pamantul pentru ca o atage, de a o convinge sa se intoarca, sa nu ii paraseasca... Bubuitul suspinelor lor zguduie vazduhul, dar ea, Apa, e neinduplecata! Pleaca,nu-i pasa vrea sa vada, sa simnta,sa atinga lumi noi, satula de vazduhul nemarginit. Desi ei stiu ca se va intoarce ca nu va putea traii fara ei, ca Apa infidela se va urca din nou in vaduh la prima mangaierea a aliatului lor ascuns dupa valul lor gros, totusi urla si se zvarcolesc! Le e prea draga! Dar merita iertarea lor?  Merita sa fie primita in imbratisarea lor de vata?Poate de asta sunt ei atat de suparati, de gri. Reintoarcerea ii face sa suspine, sa sufere, sa planga in siroaie de lacrimi care se preling prin aburul rar, mult prea rar ca sa le poata oprii caderea. Sortiti durerii se risipesc, intr-un final, realizeaza ca fara ea ei nu pot exista si roaga Soarele sa le-o aduca inapoi doar pentru a o pierde-o din nou la infinit!

Pe aripi de vânt

Povestea asta-ţi sună cunoscut? Hai zii, îţi sună cunoscut? Când mă trezesc eşti chiar aici și-nnebunesc când mă atingi, pe aripi de vânt mă arunc, tu mă prinzi şi mă săruţi flămând...

Homosexualitatea explicata din punct de vedere neurostiintific

Sursa aici .

Dupa urmatorul nor...

     Se crede ca a iubii e usor, ca vine de la sine, ca va tine vesnic, ca la final asemni unei pasari calatoare  iti vei gasi cuibul intact neatis.

Cati dintre noi nu am pornit la drum cu semenea sperante? Cati nu ne-am luat zborul ne stiind ce ne va astepta dincolo de nori? Multi nu stiam ca pornid ne vom pierde aripile in valtori necunoscute, ca oasele ne vor fi frante de fulgere care ne vor parjoli pana si  inimile.
Auzeam de la altii, asemenea grozavii, ii vedem plesuvi si cu aripile smulse, dar privindu-i imi spuneam in gand, cu sarcasm, ca nu au stiut sa zboare si  si-au ales prost momentul, au tanjit la ceea ce nu era al lor, ca au zburat mult prea sus, mult prea departe.



Acum, cand aripile imi sunt smulse, iar primii fulgi de nea  ingheata vazduhul, incep sa imi amintesc cu groaza de ei...cei care imi spuneau ca au crezut cand li se spunea ca dupa "urmatorul nor e patria calda a cuibului lor".

Asa mi s-a spus si mie, dupa urmatorul nor, inca putin...si vei ajunge...ca un ecou imi rasunau sireaguri de cuvinte care promiteau Edenul.

Imi intind aripile si  imi iau avand de pe marginea prapastiei...ma uit in spate si vad norii indepartandu-se...stiu...nu mai am aripi dar eu inca mai sper ca voi putea sa zbor...pentru ca dupa urmatorul nor e Raiul.

Când Zeii pleacă

Cand anii se transforma in  praf ai vrea sa poti oprii timpul si sa privesti fiecare firicel de aproape sa il poti mari la dimensiuni  astronomice, pentru ca stii ca acolo se ascund galaxii intregi ce plutesc in neant, galaxii faurite din speranta, iubire si adorare.

 Au fost ani cand in acele Universuri am construit imperii in a caror capitale se inaltau semet temple inchinate LUI, zeului care guverna viata mea!

Erau ani cand in acele imperii nu se spunea "te iubesc" ci "te ador,Zeule". Erau ani cand imi era frica de Dumnezeu pentru ca l-am detronat punandu-l pe ZEUL meu deasupra a orice! Frica ca o sa vina si o sa ma pedepseasca.

Asa cum ziceam, toate erau faurite din speranta, uitand ca singura care nu a scapat din cutie a fost chiar ea ...Speranta!

Incet luminile s-au stins, una cate una, cetatile au inceput sa decada...Crima  si tradarea au fost ridicate la loc de cinste facand ca toata inocenta sa dispara, frumusetea sa se transforme in uratenie iar armonia in razboi, un razboi fratigid a carui singur scop era sa sa ingroape acel "te ador, Zeule."

In final, asa cum fac toti Zeii, dupa ce consuma intreagul Univers, pleaca si te lasa in adorare...dupa ce te alimenteaza cu  promisiuni, dupa ce viata eterna e la o rugaciune distanta...te lasa prada asteptarii, in genunchi in fata unui altar afumat de sange ars in focul iubirii intrebandu-l de ce, cum si unde s-a gresit.

Iti dai seama ca e tarziu, ca raspunsurile nu o sa vina pentru ca e prea orgolios sa isi intoarca privirea la un nimeni care a crezut ca a descoperit adevaratul sens al vietii.

Timpul nerabdator prinde viteza de odinioara, Universul redevine firicele de praf care se indeparteaza, abia distingandu-se in dara de lumina. Încep sa regret ca am muncit atat de mult la acel univers care e prea mic ca cineva sa il mai poata vedea, sa ii poata scrie istoria, sa il cunoasca pe cel care scrie aceste randuri ingenunchiat in fata unui altar, arzand sange in scantei de iubire in cinstea unui Zeu care poarta alte razboaie in alte lumi.

Astept si sper ca vesnicia sa dureze doar o clipa...pentru ca lumea a inceput sa inghete ...
Ma ridic si plec, cu promisiunea ca nu vor mai fi alte Universuri si alti Zei, in afara de mine!

Just walk away

"Just walk away Just say goodbye 

Don't turn around now you may see me cry 

I mustn't fall apart

 Or show my broken heart 

Or the love I feel for you 

So walk away 

And close the door

 And let my life be as it was before..."  


Stiu ca nu am mai iubit asa niciodata 

Si nimeni nu m-a iubit mai mult decat tine 

Cu tine am ras si am plans

 Am trait si am murit 

Ce as face pentru a fi cu tine… 

Stiu ca trebuie sa te uit si sa merg mai departe

 Nu-mi pot ascunde lacrimile prea mult 

Desi viata nu va mai fi la fel

Trebuie sa-mi asum vina 

Si sa gasesc puterea de a renunta la tine 

Indeparteaza-te de mine!

 Spune-mi “Ramas bun!” … 

Nu te uita inapoi sa ma vezi plangand ….

Nu trebuie sa ma prabusesc 

Sa-mi arat inima ranita 

Sau dragostea pe care o simt fata de tine… 

 Asa ca indeparteaza-te!

 Inchide usa! 

Lasa-ma sa revin la viata de dinainte …

Nu voi sti niciodata cum sa renunt la tine

 Dar nu mai este nimic de spus

 Doar pleaca ! 

 Nu va mai exista nici un moment de regret 

Te-am iubit din ziua in care ne-am cunoscut 

Pentru toata dragostea pe care mi-ai oferit-o

 Stiu ca trebuie sa gasesc puterea de a spune:

 Indeparteaza-te de mine!
 Spune-mi “Ramas bun!” …

 Nu te uita inapoi sa ma vezi plangand ….

Nu trebuie sa ma prabusesc 

Sa-mi arat inima ranita 

Sau dragostea pe care o simt fata de tine… 

 Asa ca indeparteaza-te!

 Inchide usa! 

Lasa-ma sa revin la viata de dinainte …

 Nu voi sti niciodata cum sa renunt la tine

 Dar nu mai este nimic de spus 

Doar pleaca ! 

 Indeparteaza-te de mine! 

Spune-mi “Ramas bun!” …

 Nu te uita inapoi sa ma vezi plangand …. 

Nu trebuie sa ma prabusesc

 Sa-mi arat inima ranita 

Sau dragostea pe care o simt fata de tine… 

 Asa ca indeparteaza-te,

Inchide usa! 
Lasa-ma sa revin la viata de dinainte …

 Nu voi sti niciodata cum sa renunt la tine 

Dar nu mai este nimic de spus 
Doar pleaca !

A fi gay este un act politic?

“A fi gay este un act politic, este o declaraţie de emancipare eminamente politică”

Adrian Newell Păun s-a născut în 1958 în București. Este grafician și militant pentru drepturile homosexualilor. În clasa a opta a desenat pe tablă o caricatură anti-sovietică. A fost reținut de Brigada de Moravuri a Miliției București pentru homosexualitate, în timp ce încerca să “agațe” într-un wc public un milițian în civil. A încercat să semneze adeziunea sa la SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România), însă a fost împiedicat de Securitate. În 1979, a fost obligat să renunţe la cetățenia română (pe care a redobândit-o în 1996).

Interviu de Paul Duncă şi Mihaela Michailov (Gazeta de Artă Politică)
În 1980, a plecat în SUA ca refugiat politic. Din 1984 a lucrat pentru Hayward Daily Review. Publică poezii în ziarele culturale locale. Între 1987-1989 călătorește în Alaska, Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina, întreținându-se din job-uri ocazionale și predând engleza.
În 1992 devine coordonatorul Biroului român al IGLHRC (International Gay and Lesbian Human Righs Comission) din San Francisco. În 1996 lansează Romanian LesBiGays, prima pagină de internet gay în limba română, și revine pentru 3 luni în țară. În 1999 se mută definitiv în Romania. În 2000 devine coordonatorul CI&D al asociației ACCEPT. În 2005 produce primele emisiuni radio LGBT în limba română, în format digital, distribuite de radioul online GayOne. Publică articole și poezii în Tribuna, Observator Cultural, revista 22 și acordă interviuri despre situația comunității gay din România pentru revista Flacăra și pentru Ziarul Financiar. În 2012, lansează portalul RO Q DOC, dedicat filmelor documentare queer.

Unde-ai copilărit?                  
Sunt născut în 1958, pe strada Petre Tina, în raionul Tudor Vladimirescu, un cartier proletar, unde era şi stadionul “23 August”. Strada mai este și acum, dar nu și casa în care m-am născut şi în care am copilărit. Ne-au demolat în 1965. Era o casă minunată. Bunica mea a fost croitoreasă pentru armata regală. Mama mea a fost muncitoare și tatăl meu sudor. Proletari, proletari. Strada Petre Tina era o stradă frumoasă, liniştită, cu cişmele: aveam la noi pe stradă trei familii de ţigani, două familii de evrei și o familie de unguri.
Povestește-ne o întâmplare din copilăria sau din adolescența ta de care te simți foarte legat.
În clasa a opta aveam un coleg de clasă de familie bună. Mama lui era arhitectă și tatăl lui era director adjunct la un institut de proiectare și desen tehnic. Și primise din străinătate, din Germania, o trusă de desen tehnic Rotring. Era mare chestie pe vremea aia. Eu deja desenam pe-atunci, și m-a invitat la el să testăm trusa. Și lui îi plăcea să deseneze. Am desenat, ne-am distrat, ne-am ținut în brațe și dup-aia mi-a zis: “Hai să-ți arăt ceva!” Și mi-a arătat un Paris Match din 1969, cu un articol despre evenimentele de la Stonewall, din New York [1]. Era în 1974, deci după cinci ani. Mi-a citit el articolul. Citea şi vorbea franțuzește bine. Așa am văzut prima dată, în 1974, homosexuali demonstrând și mi-am dat seama că, în fond, “bulangiii” nu sunt chiar niște proști, ăștia chiar demonstrează și au ceva de spus. Atunci ceva s-a declanșat în mine. Articolul ăsta parc-a fost trimis din cer. Imaginea acelor homosexuali americani care demonstrau mi-a rămas în minte pentru totdeauna. A început să nu-mi mai fie frică. Fără să ştie, băiatul ăsta, colegul meu, mi-a dat curaj. De câte ori mă vedeam cu el, aveam curaj. Nu mi-era rușine și mă spărgeam în figuri. Asta a fost trezirea la adevărata mea identitate sexuală şi la activism. Așa am început să văd că există și altceva în afară de niște oameni care stau toată ziua “la pescuit”. Că există și altceva.
Ce a urmat după experiența asta?
La şcoală am făcut un desen-manifest. Tot Paris Match-ul ăla m-a inspirat. Era acolo un articol despre invazia din Cehoslovacia din 1968 şi am văzut o caricatură cu un soldat sovietic cu picioarele crăcănate pe două tancuri. Scria “Praga” și pe tancuri “CCCP” (URSS). Am copiat în felul meu caricatura aia, pe tablă, cu cretă albă. Dezastru… A venit val-vârtej directorul şcolii, direct la mine, zbierând. Rotaru îl chema. Mi-a dat patru sau cinci palme peste faţă, m-a luat de perciuni, de urechi, m-a târât până în biroul lui şi m-a încuiat acolo. A chemat Securitatea, care, timp de două zile şi două nopţi, ne-a anchetat şi pe mine, şi pe tata.
Am luat 3 la purtare, că altceva n-aveau ce să-mi facă. Eram minor. Am rămas repetent. Tata a fost destul de șocat de acest episod.
Ce-au zis părinții tăi când au aflat că ești gay?
N-au aflat, eu le-am spus. Mama a spus: “știam”, şi nici până astăzi n-a mai deschis subiectul orientării mele sexuale. Iar tata a spus: “Dacă știam, te strângeam de gât. M-ai băgat de multe ori în belele. După ce că te dai anti-comunist, mai ești și homosexual. Mă bagi în mormânt”. Am fost un copil foarte dificil.
Pentru mine cuvântul homosexual nu e o insultă. N-am inventat eu termenul, dar l-am adoptat. Nici triunghiul roz, pentru mine, nu este o stigmă. Nu l-am inventat eu, dar l-am adoptat, e al meu. N-am vrut să fiu identificat așa, da’ dacă heterosexualii m-au identificat așa, nu mă supăr. Măcar am un nume cu care să arăt că exist și asta este situaţia. Uneori e important să dezamorsăm simbolistica negativă, adoptând termenii peiorativi folosiţi la adresa noastră, a gay-ilor. În felul ăsta, eu controlez semnificaţia, simbolistica, nu heterosexualii homofobi. Nu mai e proprietatea lor. Bulangiu? Poponar? Da, sigur! Să nu-mi spui însă că arăt ca ultimu’ bulangiu… “ultimu’” mă jigneşte. Eu mă cred printre primii!
S-au folosit tot felul de cuvinte pentru noi: muist, crețar, curist, chiar şi termenul “student”. Nu știu de ce se zicea “student”. Muist si crețar, astea erau de bază. Aveam și noi vocabularul nostru: a ți-o trage în creț, a da ciocane, a da un clei.
Nu exista o comunitate gay înainte de ’89, cum nici acum nu cred că există, în adevăratul sens al cuvântului. O comunitate de homosexuali artiști, în România, n-a existat niciodată, și poate că va trece mult timp până când va exista una. Noi ne cunoșteam între noi, dar nu se poate spune că eram o comunitate.
Nimeni nu-și punea problema: hai să facem o piesă gay sau o expoziţie cu tematică homo sau mai știu eu ce. N-ar fi avut nicio șansă, n-ar fi putut să fie finanțate. Cenzura veghea!
Însă șopârle erau multe. Circula pornografia gay. Unii sârbii de pe la Timișoara care călătoreau des în Iugoslavia făceau bişniţă cu pornografie gay occidentală. Unii au făcut averi din asta.
Cum ajungeai la pornografie?
Bișnițarii vindeau şi pornografie, şi le făceau rost celor cu bani şi de casete video. Unii dintre ei erau mână în mână cu stewardesele de la Tarom, Lufthansa, Jat. Dacă nu-ți făceau rost, te trimiteau la un anume fotograf care se ocupa cu asta. Era un fotograf lângă cinema Timpuri Noi, era un gang acolo și un mic laborator foto. Și fotograful ce făcea? Cumpăra reviste porno gay și făcea poze după ele, mici, ca de buletin, și cumpărai. Poze după paginile din reviste. Te duceai la el, în spate, și acolo era foto-laboratorul lui particular. Nimeni nu știa cum îl chema pe fotograful ăsta, dar toată lumea îi zicea Vasi sau Vasile. Sunt sigur că nu era numele lui adevărat. Te duceai cu el acolo în spate și răsfoiai revistele. Și-ți alegeai: “Una de-asta și una de-asta”, și el îți făcea și zicea: “Vino în trei-cinci zile”. Îți făcea poze după poze. Ăsta era catalogul lui. Nu-ți dădea niciodată originalul. Îți facea poze alb-negru. Cele din reviste erau color.
Și unde țineai pozele alea? În portofel?
Le ascundeam în cărţi. Făceam schimb cu ele. Vasile făcea poze și cu vedete de cinema populare pe atunci. Cu actrițe, cu actori, cu Alain Delon, Brigitte Bardot. Vasile se cunoștea cu oamenii de la cinematografe și îi ruga să taie cadre din filme, le folosea și-ți făcea poze din ele. O poză costa 1 leu.
Cam mult.
Mult! Păi… un bilet de cinema costa un leu douăzecișicinci la matineu, doi lei cincizeci după ora patru. Pozele alea erau cu bărbați frumoși, dar niciunul erect. Dacă era erect și te prindea miliția, era nasol. Altfel puteai să zici foarte ușor că sunt nuduri artistice. În anii `70 eram la liceul Tonitza, audient, aveam poveștile mele cu nuduri… Pozele erau obiect de studiu… artistic.
“Marea noastră problemă era șantajul”
Cum reușeai să “fentezi” Articolul 200, care incrimina relațiile sexuale între persoane de același sex, pedeapsa fiind doi ani de închisoare?
Cea mai mare problemă în perioada comunismului, pentru mine, n-a fost Articolul 200. Într-un fel sau altul, fiecare în felul său găsea metoda să facă rost de un partener pentru sex. Sexul homo e de când lumea, și daca chiar vrei, îl găsești. E ca şi pescuitul: stai în parc, pe o bancă, și pân’ la urmă… trage! Marea noastră problemă era șantajul. Nu știai niciodată cine te putea șantaja ca să obțină ceva de la tine și cât de departe putea merge toată povestea asta. Mulţi homosexuali s-au sinucis din cauza şantajului, alţii au consimţit să colaboreze cu Miliţia, cu Securitatea, ca informatori. Suspiciunea era cel mai mare dușman. Unii erau cu nervii în pioneze!
Legislația anti-homosexuală în România este relativ nouă. Până în 1934, România n-a avut legislație anti-homosexuală. Odată cu apariţia Codului Penal, în timpul lui Carol al-II-lea, a fost introdusă pedepsirea homosexualităţii, parţial copiind politica anti-gay a Germaniei naziste. URSS avea deja o legislaţie anti-homosexualitate încă din 1933, anul în care, la ordinul lui Stalin, au fost construite şi primele Gulaguri. Cea mai cruntă opresiune a homosexualilor din România a fost în perioada comunistă.
Cât de importante sunt pentru tine toate acțiunile artistice în care ai fost implicat?
Orice act de creație artistică te ține în priză. Fie că e ceva de amploare, fie de mică anvergură, aproape privat şi intim. Eu cunosc oameni care desenează și pictează și care n-au avut niciodată o expoziție. Totul e numai pentru ei și prietenii lor, da? Faptul că arăți fie și unui singur om ce faci și faptul că reușești prin actul tău artistic să-ți pui ție și altora o problemă semnificativă din punct de vedere politic, moral, etic, sexual… te umanizează. Altfel cazi în niște rutine destul de anoste şi nefericite. Iar toate astea te scot din, cum se zice în engleză, the daily doldrums, adică din rutina zdrobitoare a vieții cotidiene moderne. Actul artistic te mobilizează și te face să vrei să participi, înțelegi? În momentul în care desenezi ceva sau faci un scheci de teatru sau mai-știu-eu-ce, și cineva vine să-l vadă, în momentul ăla tu ești în rai. Și, indiferent câte șuturi ai primit de la viață, atunci, instantaneu, te-ai remontat.
“Ce regret eu este că noi nu avem o adevărată comunitate gay în România”
Legat de sexualitate, de homosexualitate…
Sincer, nu mi-am dorit să fiu homosexual. Conceptul de mândrie, pe mine, pur și simplu, mă lasă rece. Nu sunt mândru ca sunt homosexual, cum nu sunt nici mândru că sunt român sau că sunt bărbat. Nu, n-am nicio contribuție la asta, însă nu regret. Nu regret nici că sunt român, nici că sunt bărbat, nu regret nici că sunt homosexual. Asta am, cu asta defilez, și fac tot ce trebuie ca și alții să se simtă bine în pielea lor. Nu mi-e rușine. N-am de ce să-mi fie rușine.
Ce regret eu este că noi nu avem o adevărată comunitate gay în România. Asta pentru că noi, în țara asta, nu avem o cultură a activismului politic. A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică. Mulți sunt homosexuali, puțini sunt însă gay. Și mai puțini queer. Vedeți gradațiile? Una este despre ce fac. Ce fac eu? Sunt homosexual. Cine sunt eu? Sunt gay. Asta-i diferența. La noi nu se înțelege chestia asta. Una definește ce fac, o alta definește ce sunt. Și a treia – queer – definește care îmi sunt aspirațiile.

Totuși, au existat poziții ale activismului gay care au produs niște schimbări importante.
Eliminarea Articolului 200 din Codul Penal este victoria majoră, dar şi provocarea majoră pentru homosexualii din România. Presiunile externe bine ţintite, precum şi nevoia României de a adera la structurile europene şi la cele euro-atlantice au făcut ca legislaţia anti-gay să dispară din Codul Penal în anul 2000. În România, forme de activism gay s-au făcut simţite încă din 1992, an în care au apărut Gay45, prima publicaţie gay din istoria României, asociaţia “Total Relations”, prima organizaţie gay din România, S.I.R.D.O, pentru ca apoi, în 1996, să fie înregistrat un succes mult aşteptat de activiştii gay, și anume înregistrarea oficială a organizaţiei non-guvernamentale ACCEPT. Cu toate acestea, este regretabil că aceste evenimente politico-juridice nu au dus la apariţia unei comunităţi gay vizibile, militante, influente, atât cultural, cât şi politico-legislativ. La 24 de ani de la Revoluţia din 1989, şi la 14 ani de la abrogarea Articolului 200, comunitatea gay rămâne în continuare atomizată, fără reprezentare politică, suferind de o vizibilitate culturală şi mediatică precară. În România anului 2014, încă nu există presă gay, evenimente culturale gay de anvergură naţională, finanţate în parteneriat public-privat, mass-media gay. În acest moment, tot ce mai are comunitatea gay sunt câteva acţiuni culturale cu tematică gay, realizate pe bază de voluntariat şi cu finanţări minuscule, iniţiate şi organizate de o mână de persoane queer idealiste, care refuză să se dea bătute, găzduite de asociaţii non-guvernamentale, care şi ele suferă, la rândul lor, de subfinanţare.
Cum crezi că zona asta de activism politic și artistic gay poate să devină mai vizibilă?
În primul rând printr-o multitudine de activități artistice şi sociale. Ele sunt baza. Ele atrag oamenii întotdeauna, chiar si sub pretextul celor care vin să vadă ce mai fac „ăia”, dar să știți că toţi, la final, pleacă de-acolo cu ceva pozitiv în cap. Pleacă cu niște idei, sunt mai deschiși la minte. Poate chiar și cu un pic de curaj. Cu o deschidere către subiect. Unele persoane, acolo, chiar își găsesc partenerul de viață, și dacă ți-ai găsit partenerul tău de viață la o piesă cu temă gay, n-ai să uiți niciodată momentul ăla – o piesă gay va fi mereu importantă pentru tine. Imediat se face o legătură indisolubilă. Actul de cultură este un fel de ancoră, între individ şi comunitatea din care face parte. Aşa că: deseneaza!, pictează!, nu te sfii!, nu-ți fie rușine să le arăți celorlalți ce este sensibilitatea gay!
Mai e și problema faptului că noi n-avem edituri, publicaţii de profil. În occident sunt edituri, sute de publicaţii specializate pe zona gay. Noi n-avem o infrastructură culturală gay. Și dacă n-ai o infrastructură culturală, nu poți să ai activism. Cultura și politica merg mână-n mână.
Cultura este politică! Nu se poate una fără alta. Sunt siameze. Dacă nu ai fundamentul ăsta, nu poți să ai cultură. Nu ai cultură, nu ai activism. Nu ai activism, nu ai comunitate. Faptul că eu fac sex anal și că și tu faci sex anal nu mă leagă de tine mai cu nimic. Decât poate pentru 5 sau 10 minute…
„S-au publicat autori gay homosexuali în timpul comunismului”
Care sunt artiștii tăi gay preferați?
Vorbeam înainte de șopârle, și erau multe șopârle într-o publicație de anvergură europeană, care se numea Secolul 20, coordonată de Dan Hăulică. Revista lui Dan Hăulică, prin anii ‘70, a avut un număr în care jumătate din revistă era dedicată pictorului gay David Hockney. Toate lucrările lui homo-erotice erau acolo, însă nu se menționa, desigur, că el este gay. Dar cine avea ochi vedea. Este un foarte bun grafician. Știi, să creezi șopârle e o artă în sine: să spui ce nu trebuie să spui public, toată lumea să înțeleagă și nimeni să nu pățească ceva. Asta e arta șopârlei. Să insulți, să te revolți, toată lumea să știe că o faci și nimeni să n-o poată demonstra, și autoritățile să nu te poată închide. Asta e o artă în sine.
S-au publicat autori gay homosexuali în timpul comunismului. Trebuie să-mi vedeți biblioteca. Doamna Antoaneta Ralian insera în introducerile cărților pe care le traducea comparații cu lucrări ale unor scriitori gay nord-americani. Așa am auzit eu de City of Night a lui John Rechy. Doamna asta chiar a făcut ceva! Cred că nu greşeşc dacă o fac fag hag [2]… Doamna Ralian cunoștea gay-i importanți. Era o foarte bună traducatoare, o femeie inteligentă. Eu citeam autori gay ocidentali aduşi prin filiera iugoslavă. Unele cărți erau în limba română, traducerea copiată de mână, apoi trase la xerox. Multă poezie şi proză americană. Walt Whitman, Lanston Hughes, Truman Capote, Allen Ginsberg, Virginia Woolf erau foarte prizaţi în România. A fost publicată o traducere foarte bună a lui Mihnea Gheorghiu a operei lui Walt Whitman. A mai fost tradusă apoi și de Valeriu Râpeanu, o traducere modestă însă. Tennessee Williams a fost publicat în Romania în colecția BPT. Unele dintre piesele sale erau jucate în teatrele bucureştene. S-a publicat poezie gay occidentală, mai puțină proză însă, proza era prea evidentă. În perioada comunistă s-a publicat  de Christopher Isherwood. Mi-aduc aminte și de un film din 1964, cred că se numea Străinul. Unui băiat burghez îi cade cu tronc un muncitor, care era susținător al partidului comunist, și burghezul ăsta începe să devina interesat de politica de stânga. Nu se pupă, nu se nimic, dar felul în care se uită la tipul ăsta, felul în care îi vorbește numai cu “dragă”, manierismele sale efeminate, languroase, evident că nu puteau fi decât ale unui homosexual. În schimb, violul homo din filmul Cel mai iubit dintre pământeni, realizat în 1993, este poate cel mai lipsit de realism act sexual din istoria cinematografiei europene.
Și lucrările tale de grafică?
Lucrările mele de grafică sunt foarte pe temă. Nu există ambivalențe, echivoc în ele. În 1999, cam la 70% le-am dat foc.
De ce?
Nu știu. Așa mi-a venit mie. O lună de zile m-am simțit bine după ce le-am dat foc, eram ca o oaie recent tunsă, uşurat, zglobiu. M-am simțit bine când le-am vazut că ard și dup-aia m-am simțit rău. Eu sunt chiar strângător. Voiam s-o iau de la capăt. Nu știu de ce voiam s-o iau de la capăt și ce anume voiam să iau de la capăt. Am avut un moment de derută. Reîntorcerea din Statele Unite a fost foarte grea. Și rămâne încă foarte dificilă pentru că eu încă nu m-am adaptat complet.
Care ți se pare că sunt câștigurile, după 1990, în zona de poziționare gay?
Noua generație a devenit mai deschisă, mai relaxată, mai curioasă, și nu pare că vrea să se ascundă. Asta este bine, dar să știi că nu este meritul activismului românesc. Pentru că acesta nu a existat. Însuși articolul 200 a dispărut nu ca urmare a demersurilor, a activităților, a demonstrațiilor noastre în stradă. Nu, a fost o directivă de la Bruxelles. Adevărat, ne-am câștigat libertatea, dar n-am luptat pentru ea, iar asta se vede şi se simte. Sigur, s-au facut presiuni din țară, s-au trimis scrisori, dar nimeni n-a ieșit în stradă înante de anul 2000. Primul marş gay a fost în 2005.
Eu sunt progresist, nu mai sunt de stânga. Am fost de stânga, acuma sunt progresist. Nu mai cred în revolutie, cred în progres, cred în evoluție. Lucrurile trebuie să se întâmple, să se îmbunătățească în mod natural. Fiecare generație trebuie să contribuie. Am ales să evoluez. Nu mai vreau revoluție. A fost o perioadă când voiam revoluție. Ziceam: “Dăm cu comuniştii, cu fasciştii şi cu homofobii de pământ și-o luăm de la capăt”. E o mare greșeală. Nu dai cu lumea de pământ, pe oameni îi educi, construiești lucruri împreună cu ei, înveți să coexiști cu ei. Și toate astea prin cultură, prin educație, prin socializare fără bariere şi prejudecăţi… dar și prin activitate politică.

---

[1] Revoltele de la Stonewall au fost o serie de proteste spontane, violente, ale comunității gay din New York împotriva violenței poliției. Sunt considerate primul eveniment major al mișcării de liberare gay în Statele Unite ale Americii.

[2] Termen provenit din jargonul comunităților Gay nord-americane, ce desemnează o femeie care admiră, socializează sau/și are relații apropiate exclusiv sau în majoritate cu bărbați gay.
Acest interviu a fost preluat de pe Gazeta de Artă Politică. 

Sursa secundara aici

Clipa la timpul trecut

Timpul trece uitand, parca, sa masure fiecare clipa...Trece uitand sa lase urme multumindu-se sa le  stearga punad ziduri peste care ne e imposibil sa trecem.
Coltii lui musca din vietile noastre lasand sa curga sireaguri de secunde ude si rosii care se risipesc pe o lespede inghetata numita moarte.

Vreau sa privesc inapoi, dar hatisul de amintiri care dor ma opreste, desi o voce imi spune sa iert...sa privesc spre viitor, un viitor luminos, care paradoxal e faurit de acelasi monstru devorator de clipe. Aceste amintiri imi spun ca el, timpul, e atat de selectiv, sterge doar ceea ce tie iti place cel mai mult, restul le lasa atarnadu-le ca pe trofee.

Astept "maine" cu speranta ca acel "maine" e altfel uitand ca speranta e prima ucisa de dusmanul nostru invizivil, e moarta inainte de a fi deschis fatidicul capac la cutiei Pandorei...stim ca totul se termina, stiu ca zambetul meu se sterge, stiu ca nu vor mai fi nopti de iubire, ca o sa caut o privire doar pentru a traii inca odata momentul cand am fost "una" ca apoi sa fug ..sa fug haituit de clipe scurse in zadar .

E limpede ca trecerea lui va fi prezenta in viitorul meu, nu inteleg de ce, dar stiu ca vrea nu doar clipele-mi  ci si sufletul flendurit de amintirea fericirii inchipuite.

Acum cred ca sunt mai mult decat o umbra, imi doresc sa pot fi mai mult decat lipsa luminii, chiar vreau sa fiu macar un foton ratacit in Univers, dar duritatea suferintei imi arata intunericul fara nicio urma de lumina.
Imi trec degetele prin par si ma intreb :" oare ce sunt eu ?"
Oare pot fi mai mult decat o umbra haituita de trecerea lui ...a timpului?

Gay si crestin practicant ?!

Pentru ca e, deja, o traditie pe blogul asta sa am postari cu iz religios, ghici despre ce o sa scriu azi? Cred ca v-ati prins!
Bun, cu ceva vreme in urma, aveam o discutie destul de aprinsa cu un fost amic (se pare ca argumentele mele l-au facut sa ma stearga din  viata lui :))) )referitor la a fi gay si crestin practicant in acelasi timp!
Ei, asta da buba!
Credeti-ma ca a fii crestin practicant dar si gay e asemeni cu vaca si baletul! Nu ai cum! Doctrinar Biblia te condamna pana in maduva oaselor la MOARTE !!!
Iosia, un imparat evreu aduna toata gloata proroocita si declara razboi idolilor si ...sodomitilor.

2Imparati :

⁷ A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. 

E doar o monstra de cum erau tratati gayi in regatul evreisc.

Bun, hai sa enumeram cateva legi date de Dumnezeu cu privire la acest "pacat" la "moda" :

Levetic 18:

²² Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.

O sa ziceti , da dar nu era stipulata nicio pedeapsa, practic nu era o lege ci un sfat .

Levetic 20:

¹³ Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor.

         Ok ,cu totii stim, cine stie, ca Leveticul este o carte prin dedicatie fiilor lui Levi, iar din aceasta semintie provenea tagma preoteasca...si deci e aplicabila doar lor .
Oare asa sa fie ?

Deuteronom 23:

¹⁷ Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.

        Se stie Deuteronom este a doua carte a legii atribuita de Traditie lui Moise , iar aceasca carte a legii nu se adreseaza tagmei preotesti!
Bine, bine dar exemplele sunt din Vechiul Testament, ar zice un crestin practicant gay, iar V.T e doar orientativ, plus ca legea nu mai e valabila pentru noi "neamurile", apostolul Pavel a spus-o , deci ...
Deci, nimic mai fals !
Chiar daca legea e anulata de sacrificiul lui Hristos, crestinismul are la baza aceleasi principii enuntate in V.T, practic acest V.T ramane un ghid orientativ, optional, ce-i drept .
Dar nici Noul Testament nu iarta sodomitii !
Acelasi Pavel care desfiinteaza legea intareste ideea ca a fi gay e o uraciune si un pacat capital.
In epistola lui Pavel catre Corinteni este cat se poate de explicit !

1Corinteni
⁹ Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii

            Oare ce interpretari mai putem enunta din textul dat?
Hai ca poate Pavel a scapat-o fara sa isi fi dat seama...dar o comite din nou, de data asta, Pavel asta, care e foarte nesuferit de lumea crestin-institutionalizata, i-o scrie lui Timotei in prima sa epistola catre acest tanar crestin :

1 Timotei 1:

⁹ căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,
¹⁰ pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase... 

           In fata atator argumente, acest fost amic, m-a acuzat ca ii ruinez credinta si ca pe el Dumnezeu il iubeste asa cum e!
 I-am raspuns ca e ok aceasta opinie a sa, atata timp cat nu ia in considerare vointa lui Dumneze si ii ignora legile !

         Oricat ne-ar durea si oricat ne-ar supara, adevarul e ca cel care a fondat monoteismul evreiesc, apoi transmis crestinismului via Hristos, a urat homosexualii!
Nu exista nici-un fel de interpretare! E scris negru pe alb "ESTE O URACIUNE !"
Dar, mai este o sansa, sa il excludem pe Pavel, care nu a fost langa Hristos cand acesta a fost viu, el devenid apostol dupa moartea lui Hristos si sa ne bazam pe faptul ca Iisus nu a pomenit nimic de subiect si a fost extrem de "tolerant" cu curvele si pacatosii. O alta usita ar fi ca nici-un evanghelist contemporan cu Isus nu a scris nimic impotriva gay-lor, iar Pavel defapt facea referire la prostituatii gay! De unde sa luam si chestia asta..nu prea stiu!
Dar daca Martorii lui Iehova pot interpreta total sucit un text biblic, eu de ce nu as face-o!

        Dar asa cum ziceam, cel care a fondat monoteismul evreiesc, a urat homosexualii...nu  Dumnezeu !
Daca ar fi sa credem in EL, atunci ar trebui sa credem de bune cuvintele lui Ioan apostolul.
In capitolul 3 spune :

• ¹⁶ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Da,este incurajant ,dar Ioan a fost mic , Petru a devenit piatra pe care s-a cladit biserica -Biserica Catolica ,iar biserica Catolica uraste gay-i dar se pare ca ii plac foarte mult copii !
Personal eu cred ca nu trebuie sa ai binecuvantarea unei grupari ca sa fi mantuit ! Ma incred mai mult pe atotstiinta lui Dumnezeu ,iar daca El chiar stie tot , atunci cu siguranta stie ca orientarea mea sexuala nu e una aleasa, stie ca asa m-am nascut si nu are cum sa ma pedepseasca pentru asta !
Din nou interpretez textul Biblic ...de asta urasc atat de mult religia !

Ce ar face Iisus la o parada gay ?

A trecut ceva vreme de cand nu am pus o postare "grea" ,si m-am gandit ca e timpul sa imi fac din nou de cap . :)))

Una din intrebarile care mi-au ramas pe scoarta ,dupa indoctrinarea religioasa la care am fost supus ani de zile , e accea cu privire la ce ar fi facut Iisus in unele circumnstante .
Ca de exemplu "ce ar spune Iisus despre sabat , despre preoti si..ca tot e la "moda" si se "practica" ,despre homosexualitate !

Hai ca scapam usor de primele doua . Cu sabatul Iisus a dat de pamant, una din acuzele care i s-au adus era aceea ca nu prea respecta aceasta zi .A avut tupeul incredibil sa faca minuni in ziua de sabat! 

Marcu ,cap 3

² Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
³ Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!”
⁴ Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.

⁵ Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă

Cand vine vorba de carturati si farisei (preotii acelor vremi) Iisus este extrem de dur . Mieluselul Domnului schimba tonul si nu doar ca da cu ei de pamant ,dar ii face responsabil de ignoranta maselor !

Matei cap  23
¹³ Vi de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.23

Dar oare de homosexualitate ce zice ?
Iisus vorbea mult in pilde , stia ca nivelul de intelegere si atentie a noroadelor era limitat, asa ca a gasit calea cea mai usoara pentru a ajunge in mintile lor . Iisus nu se folosea de pilde doar pentru ca era facil de transmis mesaju ci si pentru as exemplifica mesajul si pentru a-l integra in diverse contexte ! Astfel o pilda poate "rezolva" mai multe probleme etice . 

De exemplu : 
Matei cap 21
²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”
²⁹ „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
³⁰ S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus.
³¹ Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu"

 Extraordinar mesaj!Notiunea de bine devine versatila ! Cel care a aprobat a gresit ,iar cel care a mintit , in final, capata laurii. De ce a mentionat asta? Din nou contextul ! Iisus era acuzat ca isi petrece mult timp cu curvele, vamesii si pacatosii! 
Deseori , in Biblie , termenul de "pacatosi" defineste pe acei care nu se supun sub nicio forma legii de atunci , sau straini ... prin extensie si gay !
 Nu stau sa mai comentez versetele , sunt  cat se poate de clare . 
Ideea e ca acei "pacatosi" au o capacitate mai mare de a face bine , decat cei care poseda binele , in opinia lui Iisus! 
Ceea ce e destul de alarmant ! 
Chiar daca e fortata legatura dintre "pacatosii" cu care Iisus manca la masa si "gay", cand vine vorba de curve legatura esta mai mult decat evidenta ! 

Ioan cap 8
² Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
³ Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
⁴ şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
⁵ Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”
⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
⁷ Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
⁸ Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
¹⁰ Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
¹¹ „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Luca cap 7 

Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
³⁸ şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”

 Legile sunt facute de Dumnezeu dar sunt interpretate de oameni ! 

Asta e unul din mesajele lui Iisus !
Intrebarea :"femeie unde iti sunt parasii" nu e intamplatoare ! Acuzatiile le aduc oamenii , iar atata timp cat constiinta ta e impacata , disensiunile raman intre tine si EI , nu intre tine si DUMNEZEU !
Dar Iisus i-a mai zis : "Du-te si sa nu mai pacatuiesti". Unii ar spune :"vezi nu i-a placut de ea , de aia i-a spus sa se lase de curvie . " Fals ! I-a spus asta in contextul in care ,daca amarata era prinsa din nou ,nu ar mai fi avut norocul sa fie tarata in fata lui si cu siguranta nu ar fi scapat neomorata !
In Biblie contextul ne omora!
Sunt multe exemple in Noul Testament unde Iisus ia apararea celor "pacatosi"
in ochii celor sfinti , desigur , argumentul care il folosea in apararea lui era ca "cei bolnavi au nevoie de doctor " , ceea ce e corect in fond si la urma urmei .
Iisus se dovedeste un magnet pentru "pacatosi" pentru ca in el nu este "acuzare"!
La rece, Iisus infiereaza religia institutionalizata , care s-a transformat intr-un "Parchet General" iar preotii in "procurori" care dau decizii judecatoresti fara a consulta pe insusi JUDECATORUL !
Intrbarea ramane : ce ar face Iisus la o parada gay ?Nu stiu ,dar
cu siguranta ca nu ar umbla pe tocuri de 10 !

Parada gay la Roma

A 20 - a editie a paradei gay la  Roma a strans 200.000 de participanti !
Mai multe aici .
Oare cand o a sa vad un primar bucurestean la o astfel de parada ?

Sursa foto: gay.tv

Serios, asa nu!

        Serios, asa nu! Pe bune,  evenimentele astea ar trebui adaptate specificului zonei. In Romania nu merge o asfel de abordare! Romanii nu pot accepta, inca, astfel de personaje! Ei isi inchipuie ca trevestitii, ca cei din reportaj,vor sa se casatoreasca in biserica si sa adopte copii!
        Chiar daca o sa imi atrag critici trebuie sa o spun ca nu imi plac travestitele, e ok ca divertisment pe diverse scene, dar nu pe strada purtand sloganuri de acceptare si stindardele unei intregi comunitati. Ele nu ne reprezinta! Cel putin nu pe mine!

        Mie, care sunt gay, imi vine greu sa le accept, imi inchipui ce se intampla in mintea unei persoane credincioase cand vede o astfel de aratare!
 Cred ca cei de la "ACCEPT" ar trebui sa schimbe abordarea, sa coopteze TOATE organizatiile LGBD din tara si sa INTERZICA aparitiile impanate la astfel de parade! Organizatorii "paradei gay" ar trebui sa stie ca pentru romani parada = militara, parada = fanfara, parada = sobrietate!

       Noi nu stim sa face parade ca americanii. Noi stim doar marsuri, asemeni celor organizate de Noua Dreapta. E clar ca o astfel de abordare a "paradei gay " nu are cum sa fie un succes, NU IN ROMANIA ! De ani de zile de cand se organizeaza aceste parade in Romania, intodeauna participantii au fost mai putini ca fortele de ordine!

        Clar ca nu am reusit sa castigam simpatia cetatenilor, ca nu am sensibilizat pe nimeni ci dimpotriva am iscat antipatii nu doar in randul cetatenior "normali" ci si din partea marii majoritati a gay-lor din tara! Ma pun pe mine etalon, cu riscul de a parea imbacsit si cu vederi inguste, dar scumpii mei, ce ati vrut sa demostrati cand ati pus cap de coloana un barbat pe tocuri de 10?! SERIOS !!!

Romania nu are cum sa fie Sodoma si Gomora

 Bucuresti, Romania si parada gay 2014.

         Fara prea multa publicitate media, de data asta, s-a desfasurat in liniste (relativa)  parada comunitatii gay din Romania. E mult spus "comunitate" in Romania, asa ceva nu exista la noi, exista oameni gay, foarte multi oameni gay care si-o trag unii cu altii fara a se implica in activitati civice. 
        Dar nu acesta e subiectul pe care vreau sa il abordez, am mai vorbit despre lipsa totala de interes a gay-lor romani de a face front comun pentru a demonta ideile preconcepute ale unui popor spalat pe creier care prefera un criminal in serie ca vecin in locul unui homosexual, deocamdata nu mai am nervi pentru un alt post pe tema asta.       
          Citind comentariile de pe principalele site-uri care au abordat subiectul, nu mare mi-a fost mirarea sa gasesc acelasi tip de oameni cu aceleasi comentarii despre "normalitate", "valorile familiei traditionale" si nelipsita Sodoma si Gomora, ca de moarte se teme cel mai mult romanul. Parerea mea e ca BOR( a se citi Banca Ortodoxa Romana)are un intreg departament media care posteaza toate comentariile alea si trebuie sa fi tampit sa nu crezi ca la banii care ii invart, nu platesc institutiile de presa pentru a propaga ideea ca daca homosexualii au drepturi Romania va patii ca miticele cetati. 
Ok, in urma cu cativa ani publicam o postare pe marginea acestui subiect, cel al Sodomei si Gomorei, subiect care il voi relua azi. 
Stiu, degeaba reiau subiectul, romanii sunt prea prostii sa poata gandi singuri.

Toata lumea crede ca stie povestea Sodomei si Gomorei sau cel putin...esentialul. Dar au existat ele in realitate?
O simpla cautare pe Google iti ofera indicii. . .religioase. Atat, dar dovezile arheologice lipsesc cu desavarsire.
Wikipedia ofera informatii mai mult decat vagi despre dovezile arheologige formulate ceva asemanator cu "ar fi putut fi, acolo s-ar situa ", nimic cert. Avem doar textul biblic pe care, musai, trebuie sa ne bazam.
Vedem ca Sodoma si Gomora erau doua entitati statale distincte care erau conduse de Bera imparatul Sodomei si Birsa cel al Gomorei.

      Se pare ca a avut loc un conflict regional  Sodoma, Gomora, Admei, Teboim si Toar au fost atacate de Sinear, Elasar, Elam si Goiim. Batalia a avut loc in valea Sidim, adica Marea Sarata .
Acest conflict s-a terminat cu infrangerea aliantei din care facea parte Sodoma si Gomora, infrangere care s-a soldat cu ocuparea cetatilor timp de 12 ani.

       In al 13 lea an cetatile ocupate, s-au rasculat iar in al 14 lea an au fost infrante din nou, de data aceasta cetatile fiind pradate si jefuite, imparatul fuge si insusi Lot este luat prizonier de razboi. Cu ajutorul lui Avram, este restabilit controlul asupra cetatii, acesta face un pact cu imparatul Sodomei si Lot este eliberat.

        Tot ce am povestit aici este scris in Biblie. Sa mai amintesc ca economia cetatilor era distrusa si ca orice forma de autoritate a guvernarii lipsea, ca domnea haosul in acele orase ?
E de la sine inteles.

        Timpul trece, Avram face 99 de ani. Stand sub un pom, vede 3 barbati. Le iese in intampinare si ii invita la masa. El ii recunoaste pe cei trei ca fiind Dumnezeu in persoana (de aici se incepe contructia teoriei trinitatii in crestinism). Retinem :SUNT TREI BARBATI.
Aici este unul dintre cele mai importante pasaje ale vechilui testament, se pecetluieste nasterea poporulu evreu, poporului ales.
            
          Dupa ce termina Dumnezeu ce are de povestit cu Sara si Avram ,se pregateste de plecare, dar ii da de stire lui Avram de planul Lui.Tot planul este construit pe zvonuri!!! Geneza 18:21"De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în
totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.” 

        Avram simnte un atasament fata de orase, el participand la eliberarea lor, incepe sa negocieze cu Dumnezeu. Ei hotarasc ca nu vor fi distrusi cei buni impreuna cu cei rai
Totusi, ceva nu imi suna bine. Legea nu era inca data ! Pe ce criterii stabilesti ce este bine si ce este rau? Cu ce drept intervine cineva sa pedepseasca pe altcineva daca NU SE CUNOSC TERMENII LEGALI !!!!

          Practic notiunea de lege lipsea cu desavarsire in acele timpuri. Aici ma refer la legea iudaica, la cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise.
Cine a ales aceasta poveste ca sperietoare a facut o grava eroare!
Trecem peste acest "mic" amanunt si parcurgem textul mai departe .
Iata ca Dumnezeu ajunge in Sodoma. Dar ajung doar 2 persoane! Unul s-a pierdut pe drum! Deja incep sa ma intreb daca nu cumva am trecut la o alta poveste, la "Povestea celor 10 negrii mititei".

         Ajungand acolo, ingerii hotarasc sa stea in strada, Lot insista si ii duce la el acasa.
Inainte sa se culce, oamnenii din cetate se aduna in fata casei lui Lot si ii cer pe straini sa se impreuneze cu ei. Haidem sa facem o analiza logica! Ce vroiau oamenii aia ? SA COMITA UN VIOL!!!! UN ABUZ!!! Ce este homosexualitatea ?
Definitia ce spune? "Homosexualitatea este actul sexual abuziv, ne consimnti, dintre doua pesoane de acelasi sex..."
Asa se defineste homosexualitatea?
Conform standardelor psihologice general acceptate, homosexualitatea se defineste astfel: "Homosexualitatea este o orientare sexuală caracterizată de atracția estetică, romantică sau sexuală către cineva de același sex."
Pai nu e si abuziva?
Hai sa vedem si definitia violului: Violul este un delict pedepsit de lege, care se referă la un act sexual care are loc împotriva voinței unuia din parteneri".
Cum?! Pai oare nu asta vroiau noroadele din cetate? Sa se impreuneze cu strainii impotriva vointei acestora? Cu siguranta ca asta se dorea.
Lot iese afara si le spune ca isi da fiicele  virgine (Geneza 19:8 -Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară
şi le ve-ți face ce vă va plăcea).
Astia,  incapatinati, refuza.
Hotararea fiind luata de ambele parti, nefiind cale de conciliere, ingerii ii orbesc pe cei de pe langa casa si il indeamna pe Lot sa fuga cat vede cu ochii, el fetele, nevasta, fiii, ginerii...Aaaa? Care gineri?
Parca erau virgine fetele!!
O sa spuneti, pai alea doua erau virgine, mai avea cateva maritate. In versetul 30 din acelasi capitol se spune:"Lot a ieşit din Toar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui,
căci s-a temut să rămână în Toar. A locuit într-o peşteră, cu cele
două fete ale lui."
Deci, astea erau singurele lui fiice.
Povestea se termina cu distrugerea cetatilor, distrugerea raului din radacina si se transforma intr-un  avertisment la adresa...cui?
Sa mai enumar incoerentele povestirii?
Sa mai distrug mitul ca Gomora si Sodoma ar fi pe fundul Marii Moarte de azi, cand textul spune ca ostilitatile s-au produs langa Marea cea Sarata.
Sa mai amintesc ca Dumnezu apare sub forma a trei persoane care vine sa verifice niste zvonuri? Unde este omnistienta Creatorului?
Ca una persoana nu iese la numaratoare odata ajunsa divinitatea in Sodoma...
Ca cetatenii Sodomei vroiau sa violeze, sa abuzeze niste straini. E ca si cum am pedepsii heterosexualitatea din simplu motiv ca de-a lungul timpuli au existat intentii de viol asupra femeilor de catre barbati .E absurd.
Ca fetele lui Lot erau virgine dar Lot avea gineri.. (Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui:
„Sculati-vă”, a zis el, „ieşiti din locul acesta; căci Domnul are să
nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.Geneza 19:30)

 E o poveste cu multe hibe, ca majoritatea povestilor biblice, nu e deranjant faptul ca aceste povesti au lacune, e deranjant ca astfel de povesti ti se flutura in fata ochilor pentru a ti se impune un mod de viata corect (in opinia unora ), mai deranjant este ca desi stim sa citim, suntem educati, nu suntem in stare sa luam un text sa il citim si sa il incadram in genul literar din care face parte! Daca e poveste, sa ramana poveste, nu generator de concepte si perceptii religioase. 
Ma intreb ce invataminte si ce reguli religioase s-ar impune daca la un moment dat am considera povestea " Praslea cel voinic si merele de aur"  ca fiind veridica ? 

Poate ca morala povestii cu Sodoma si Gomora este alta, aceea ca omul e purtatorul pacatului, ca chiar daca distrugi un loc, dar lasi un neprihanit sa scape, acest neprihanit va duce cu el samanta pacatului, aceasta va creste si se va inmultii din nou. 

Geneza capitolul 19 :

"30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.

31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.

32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"

33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.

34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!"

35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.

36. Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor."

Astfel au luat nastere doua popoare: moabitii si amonitii. Popoare care au fost tot timpul in conflict cu evreii. Incestul era un motiv intemeiat ca aceste doua popoare sa fie dispretuite de evrei si sa fie exterminate!

Dar, cine stabileste ce este bine si ce este rau in dreptul meu? 
Cine are permisiuni de "root" asupra vietii tale? 
Tu cui ii permitii sa aiba aceste privilegii in viata ta? 

Daca esti inteligent raspunde-ti la aceste trei intrebari, iar atunci vei stii cine esti!