Si se facu lumina..iar ochii incep sa curga in rauri lungi si tulburi brazdand obrazul rosu.El vrea sa stinga vapaia ce se urca in cerurile azurii,el cauta sa curme suferinta ce va fi sa vina ,ca stie ce urmeaza...
Un val ce fierbe totul ,nisipul rascoleste,morminte le amesteca cu sticla data in clocot,patrunde-n maruntaie,in locuri ne umblate si rascolite de intuneric.E furia ce trece smulgand din radacina cladi si pomi si oameni si sentimente... amestecand cu forta si furie vartejuri de sclipire ,iubirea si durerea ,tradarea si rabdare . E huruit ce bubuie in ceruri a iertare .
Si a trecut ,a fost atat de-aproape sa naruie cetatea ce cu atata truda am construit la ea.Si zidurile groase au rezistat furiei .Sunt construite din iubire,a mea iubire ce crede ,iarta ,acopera ,pazeste cu-atata strasnicie.
Si se facu lumina...atata stiu . . .in urma e doar un zambet schimbat in fericire ,in praf de stele apuse la amurg.
