joi, 8 septembrie 2011

Un albastru infinit

Cu gandul spre vesnicii si privirea atintita inainte ,ma gandesc la ce sunt ,ce am fost si ce voi fi.
Ma pierd in amintiri ,ma sting in regrete si privesc la comorile care le-am adunat .
Dintr-o data totul se preface in scrum ca apoi din cenusa trecutului sa inceapa a palpaii primele raze ale sperantei .
Ma gandesc ca in urma cu doi ani incepeam sa il cunosc pe el ,alesul inimii mele .Incepeam timizi sa vorbim la telefon ,sa ne trimitem mesaje sa zambim gandindu-ne la viitor .
E asemeni unei povesti cu printi a carui final nu poate fi decat unul fericit .
Acum ma gandesc la chipul lui ,la ochii lui albastrii in care ma inec de fiecare data cand ii vad.Il strang in brate si nu ii mai dau drumul ,e al meu ,e doar al meu pentru totdeauna .
Ii sarut ochisorii si simnt nevoia sa ii spun inca odata cat de mult il iubesc...Daca ar fi sa compar iubirea mea pentru el cu Universul ,acesta ar parea pitic ,fara grandoare .
Noapte buna ,Denis.