Heartbeats

Sâmbăta, innorat. Noiembrie. Acasă, la țară, fără net.

        Cotrobai în ungherele uitate din dosarelul numit „torente” a partitiei "D'' a laptopului meu în speranța ca voi găsi vreun film descarcat și de care am uitat.

        La memoria care o am știu ca mai am obiceiul sa pun la descarcat chestii după care uit, iar când dau peste ele îmi pun deșteapta întrebare:”oare când pula mea am descarcat asta?!”

Iată-ma în fata ecranului deschizand un dosarel numit „Heartbeats 2010.FESTiVAL.DVDRip.XviD-LAP”. Ce plm o fi asta?

         Deschid filmul și surpriza. Ma prinde.

        Se termina filmul, genericele curg iar gândurile mele scapa din lesa și o iau la sănătoasă. No,prinde-le dacă mai poți!

        Am început sa îmi amintesc de mine, de inocenta inceputurilor mele din lumea gay, la principiile care le aveam numite pompos prime directive (pe care le-am cam încălcat), la speranțe și nazuinte, la visele cladite... 
      Azi doar pot privi și trage linie nimic mai mult . O linie sub care e doar un zero absolut care defineste eșecul meu în relația cu mine însumi.

La început mi-am promis ca orice ar fi o să discut cu iubirea vieții mele, e prea importanta relația pentru a fi distrusa de neintelegeri  „de text”.  Cata inocenta! Daca chestia asta vine doar dintr-o direcție iar celalat nu știe ce vrei tu degeaba.

Apoi îmi fuge mintea la melodia Deliei...



...in care se intreaba „dacă m-ai iubit ...de ce te-ai oprit? Cand în noapte te trezesti, langa tine ce-ți dorești?”

        Eu ma trezesc noaptea cu un nod în gât și un pat gol și rece, intrebandu-ma ce voi face dimineața când voi dori să mă rasfat? Doar gandurile astea au mai rămas dintr-o relație de la care am aștepta prea mult.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc ci de acele iubiri care se nasc și apoi se sufoca în aerul rarefiat al realitatii.

        Poate e vorba de colega de munca, vecinul de la trei sau casierul de la marketul din colt. Iesi în fiecare zi cu speranța și curaj, vrei doar sa îl/o vezi și dacă ți  s-ar da ocazia i-ai pune insasi viața ta în palma, iar când în sfârșit ai ocazia sa îl/o cunoști mai bine ori e maritata, ori nu e interesat, iar dacă îți iei inima în dinți și ii spui ce simnti te întreabă rece:”de unde ai tras concluzia ca eu aș fi interesat de tine?”

Dusul rece al realitatii te trezeste și începe sa îți para rău ca ai făcut pasul dar și bine ca începi sa scapi de o obsesie.

        E ciudat cum suntem construiti, noi, oamenii. Frica de singuratate ne face atât de vulenrabili facandu-ne sa luam decizii pripite.

Întoarcem capul după „oricine” în speranța ca acel cineva o să fie alesul care o te resfete a doua zi dimineta, iar când vezi ca nu e așa îl întrebi: de ce s-a oprit dacă te-a iubit și raspunsu e sec și rece:” de unde ai tras concluzia ca te-aș fi iubit?!”

Atunci îți dai seama ca defapt ai fost tot timpul singur, ca defapt nu a fost nimeni sa te dezmierde în diminețile reci, ca totul a fost în mintea ta...Visul se termina, stii ca e gata dar strangi ochii cu putere, poate, poate o să poți adormii din nou, ca poate o să poți regăsi visul și o să îl poți retrai din nou...

Dar e gata, viata merge înainte și nu vrea să fie singura, te vrea alături de ea și face ceea ce tu nu nu ai ce să faci ...te ia cu forța și te tareste după ea.

Lacrima rece se scurge din colțul ochiului udand perna care a fost martora la toate visele tale .

Azi gândurile scapate de subcontrol au zburat spre acele iubiri care îmi promiteau atât carora le-am dat atât de puțin,ugigandu-le din fasa nestiind sa le pretuiesc.

Încerc sa mi le strang și sa le pun înapoi în cutiuta uitarii și sa plec mai departe cu ideea ca poate,   poate cel care o să îmi resfete diminețile ma asteapta inca undeva pe o banca, cu un ursulet de plus roz in mana pe care scrie mare „te iubesc”.

Visez din nou? Iep, asa se intampla cand apare ursul roz.

Gata, de acum sunt treaz nu o să mai cred în zane și feti frumoși nici în iubiri nemuritoare ..nici măcar în ideea ca îmi doresc dimineti rasfatate...M-am născut singur,asa am să mor.

Ma întorc la filmul de care va ziceam. Nu de puține ori am fost în situația de a iubii pe cineva, fara ai spune acesct lucru. Îmi amintesc de George, un prieten pe care l-am adorat, imi doream sa petrec fiecare clipa cu el, dar...nu am avut curajul să-i spun aceste simntaminte.

Îmi era frica sa nu îl pierd, il doream măcar așa platonic, langa mine.

Un alt om pe care l-am iubit și nu i-am spus niciodată a fost vecinul de bloc de la parter, Calin.

Mamele noastre erau prietene foarte bune. El venea adesea la noi acasă. Am început sa prind drag de el...Nu i-am spus, iar mai târziu când am ajuns în Cluj am aflat cu stupoare ca era gay. Când am aflat mi-aș fi dorit sa pot da timpul înapoi și sa ii zic ceea ce simnteam pentru el...dar era prea târziu.

Sunt momente în viața când deciziile care trebuie sa le iei infuenteaza insasi fiinta ta. Te intrebi ce să faci, iar dacă nu o faci ce pierzi? Dar oare ce câștigi?