Si vremea trece,nu scoate un cuvant,se furiseaza,se ascunde ca peste ani si ani sa ne aduca aminte ca ne-a prostit,ca a trecut .
Sa ne aminteasca de tinerete,de frumusete,de iubire de tot ceea ce am avut si am pierdut ramanand cu un bagaj mult prea greu de amintiri,regete si neputinti.
Amintiri cu o cafenea unde am baut o cola cunoscand iubirea adevarata,inecat in ochii ei albastrii,regretul ca timpul ne desparte si sapa canioane din ce in ce mai greu de trecut,neputina de a te intoarce inapoi sa repari ce a stricat timpul,rutina,nepasarea,amanarea .
Azi ,nori grei ascund timpul care trece...oglindind o cafenea in care candva am baut o cola inecat in doi ochi de un albastru infinit...