Rutina ucigasa

De ceva vreme am fost inactiv,se poate zice si asa,intrand intr-o rutina greu de suportat.
A fost si a trecut concediul de vara,un concediu impartit intre zile petrecute cu iubitul meu si zile petrecute singur,odihnindu-ma.
Apoi m-am reintors la munca,la aceleasi rahaturi,aceeasi rutina monotana.Acasa la munca,la munca sin nou acasa si tot asa.Zilele se scurg una cate una identice,monotone,enervante .

Dar intr-o duminica seara,primesc un sms prin care un amic imi transmite sec ca si-a taiat venele si e la terapie intensiva.Ma roaga,daca vreau,sa merg sa il vizitez.Prima reactie a fost sa  rad si sa ii multumesc pentru gluma,dar din pacate nu era o gluma.
Iau troleul si cu sufletul la gura pornesc spre spital.Ma asteptam,ca la capat de linie unde trebuia sa cobor,sa fie in statie si sa rada de fata mea.

Am ajuns,dar nu era in statie.Ajung la spital,sectia de terapie intensiva,intru si il gasesc epuizat cu o branula in brat si cateva bandaje.
Stiam povestea,stiam care sunt cauzele faptei sale dar credeam ca e puternic si ca va rezista.
Imi spune ca sambata noaptea,dupa ce a primit confirmarea ca lumea construita de el e mistuita de focul respingerii,s-a bagat in cada si si-a taiat venele la prima mana,apoi la a doua.Cand a vazut ca sangerarea s-a oprit si-a taiat mana mai sus.Vazand ca nu mai curge sange a chemat salvarea.Imi spunea cu regret ca daca nu s-ar fi oprit sangerarea nu ar fi sunat la salvare.
L-am privit,in timp ce mintea mea derula firul povestii noastre de prietenie,de cand l-am cunoscut pana azi,si nu imi venea sa cred.M-am asezat langa el si i-am spus ca nu am venit sa il cert,ci doar sa il intreb daca merita sa isi i-a viata pentru o pula...Privirea lui a spus totul.Uneori merita .

Cat de pretioasa este viata ? Pe cat suntem dispusi sa o dam ? Cui ii dam sufletul nostru ?Si mai ales de ce ?
Sunt intrebari a caror raspunsuri sunt doar in sufletele noastre.
Prinsi in cotidian uitam cat de pretioasa si scurta e viata .Preferam sa traim vieti sarbede departe de toti cei pe care ii iubim,sa ne izolam in coltu nostru de lume,muncind pentru ziua de maine cu speranta ca de maine va incepe o alta viata,o viata care defapt nu o dorim,pentru a daca ne-am dori-o am lupta sa o realizam.

Zbaterea se transforma in zvagnire,o ultima zvagnire a neputintei urmata de delasare si apoi consolara ca e bine si asa ,ca altfel nu se poate,ca nu ne-a fost scris.

Cu siguranta ca daca nu am mai udat planta din balcon,nu i-a fost scris sa mai traiasca...cu siguranta  ca decizia de a lasa totul in voia sortii a curmat viata acelei vietati.
Asa se intampla si in viata de zi cu zi,atunci cand incetam in a mai construi,a ingriji o relatie,o viata se duce dracului totul.Intr-o clipa vlaga se scurge si tot ce a fost se transforma in firicele de praf purtate de vant stergand urma a tot ceea ce candva era impunator si maret.

Atunci cand se instaleaza rutina asemeni ruginei e semnul ca ceva nu functioneaza,iar daca o lasam ,masinaria va fi pentru vecie pierduta ,iar parerile de rau de prisos .
Din pacate tot ce are un inceput are si un sfarsit,in cazul amicului meu,unul fericit din simplu motiv ca experienta l-a maturizat si a invatat ca viata e prea scurta pentru a mai sta detasat privind la fericirea altora .
Eu cand o sa invat?