Sa ii spun mamei ca sunt gay?

E o intrebare care ne macina pe multi. E bine sa ii spunem? E bine sa ascundem? Unii considera ca e mai bine sa isi tina parintii in ignoranta, desi e evident ca ei stiu, sau isi dau seama ca ceva nu e in regula, dar se complac intr-o situatie de genul "nu intreba nu raspund, nu-mi spune nu intreb" de teama  sa nu se creeze  situatii tensionate, de dragul linistii in familie.
Dar, totusi, sa ii spun mamei ca sunt gay?

DA!
          Daca mama ta nu te intelege si accepta,cine o va face-o? Dar nu inainte de a te accepta TU PE TINE INSUTI! Daca tu nu te accepti, cine o va faceo?

Cum  sa ii spun?

 In primul rand cu delicatete. Trebuie ales momentul oportun in care sa ai  timp sa poti raspunde  la toate intrebarile care iti vor fi puse, timp sa explici situatia.
De cele mai multe ori, parintii nostrii se vor culpabiliza, crezand ca au esuat incercand sa caute momentul in care au gresit. E o tensiune enorma asupra lor, de aceea trebuie avut timp si  rabdare din partea noastra.

Trebuie sa le spun, totusi ?

Chiar daca, tu crezi ca mama nu stie, ea banuieste. ESTI COPILUL EI! Parte din ea! Simnte ca ceva nu este in regula! Chiar  daca nu ii spui, ea sufera pentru ca te vede nefericit! Simte ca ai ceva pe suflet, iar daca nu te-ai dus cu fete p-acasa, banuieste "oroarea"!

Dar haideti sa va impartasesc experienta  mea, cu mama mea.
Asa cum am mai spuns pe blogul acesta, provin dintr-o famile de neoprotestanti(penticostali). Am avut parte de o  educatie religioasa riguroasa. Biserica duminica si joia, intalniri de tineret, participare la toate activitatile cultului.
In familie nici nu se putea vorbii de astfel de chestii, se mergea pe ideea lui Pavel "despre astfel de lucruri nci macar sa nu se pomeneasca intre voi".
      Am crescut mare si ca orice om mare am plecat de acasa. Nu avusesem discutii pe tema aceasta cat am stat in casa lor. Legaturile cu parintii mei erau stranse, chiar daca eram mutat de la ei, mergeam acasa ori de cate ori se putea si se putea destul de des.
Eram acasa, intr-o duminica si mama si-a luat inima in dinti si a intrebat ce este in neregula cu mine.
Eu o intreb, de ce intreaba. Imi raspunde ca de o vreme ma vede abatut si nefericit.
Avea  dreptate, trecusem prin cateva momente grele, plus ca cu ceva timp in urma trecusem printr-o ruptura de un ex, destul de urata. Dar acele momente trecusera. Atunci  era bine, eram impreuna cu  actualul meu iubit de aproape un an.
Eu ii raspund ca e ok,  si incerc sa schimb subiectul. Dar,  mama nu se lasa asa usor fraierita. Insista si ma intreaba direct: "Adi, tie iti plac fetele?" Intrebare de baraj, la care eu ii raspund:" stii si la ce te ajuta ca ai stii?", imi rapunde :" daca as stii as inceta sa iti  cer lucruri pe care nu le poti face."
Atunci mi-au dat lacrimile.
Ea continua si ma intreaba:"cu  cate fete ai  venit acasa pana acum?",bineinteles ca nu veneam, dar am intrebat-o cu cati baieti  m-a vazut, am fost cuminte si  nu mergeam nici cu baieti :)).
Vazand ca e destul de deschisa, am  recunoscut ca sunt gay. In acel moment mi s-a luat o piatra de pe  inima mea si am pus-o in inima ei... Intotdeauna am creazut si am stiut ca ma va accepta, ca.. na  ce ar putea sa faca, dar o sa fie probleme in al accepta  pe iubitul meu.
Nu a fost destul ca vroia sa stie daca sunt gay, dar a intrebat daca am pe cinva. Am raspuns ca da, am pe cineva cu care sunt de un an.
Am asteptat reactia ei cu mult interes. M-am trezit pe post de curier, cu invitatia de a-l aduce acasa pe al meu. Era foarte curioasa .
Dar pana sa il duc acasa pe al meu, am avut foarte multe discutii, pentru ca am vazut in privirea ei  ca se vedea responsabila pentru  "esecul" ei .
Am vorbit si  ne-am uitat impreuna la "Rugaciuni pentru Bobby",

am vazut lacrimile in ochii ei  si  o oarecare liniste. Spun o oarecare liniste, pentru ca o simnt incordata de fiecare data cand apare in presa vre-o stire despre gay. Imi spune sa am grija, sa am grija cu cine umblu.
Intorcandu-ma la invitatia ei, de al duce pe iubitul meu  acasa, a trebuit sa duc munca de lamurire cu al meu  sa vina, e drept ca daca eram in locul lui, nu stiu cum mi-as fi scos camasa :)).
Intre timp aflase si  tata, ciudat e ca nu am avut o discutie cu el pe tema asta, dar am simntit acceptarea din partea lui, daca inainte aveam o relatie tensionata, acum totul s-a schimbat in bine. Daca inainte, cand mergeam acasa o strangere de mana la sosire si una la plecare, era toata comunicarea dintre noi, acum ma strange in brate si ma pupa :)).
Soseste si ziua in care vin acasa cu Denis, iubitul meu.
Nu cred ca i-a parut rau. A fost primit si acceptat, asta si datorita personalitatii lui si  a felului lui  de a fi.
Eram ingrijorat de  reactia tatalui, din nou. El fiind un om mai dur, dintr-o bucata, spune ce nu ii convine in fata si nu prea vorbeste, numa cu cine are chef.
Dar surpiza, mi-l i-a pe Denis al meu si  ii arata toata gospodaria (ei locuind la tara).Si ii da sa deguste din toate soiurile de "sucuri de-a lui Bachus".Am ramas masca. Nu puteam decat sa ma bucur.
De atunci Denis este parte din familie, daca s-ar intampla  sa se rupa relatia din cauza mea, cred ca as fi ars pe rug de ai mei =)), atat de mult il indragesc.

Daca vreti  sa le spuneti  parintilor vostri, asteptati momentul potrivit, cu niciun chip nu-i lasati sa afle de la altcineva. Ati pierde creditul de incredere. Si incercati sa o faceti cu  delicatete si numai daca este neaparat nevoie.