Buna dimineata realitate

E duminica si realizez ca nu am mai scris de mult pe blogul asta .Poate ca nu mai e nimic de adaugat ,de comentat,de spus.Sunt perioade in viata cand mi-as dorii sa pot sta ascuns sub o piatra la racoare ,sa nu mai aud ,sa nu mai vad,sa pot sa ma odihnesc.A fost o saptamana extrem de grea in care a trebuit sa muncesc si 16 ore pe zi cu febra 38,5 grade C.Cu frisoanele aferente ,cu starea de voma si somnolenta specifica unei asemenea temperaturi . A trecut, sperand ca sfarsitul de saptamana mi-l va aduce pe iubitul meu ,sperand ca voi putrea dormii in bratele lui macar o noapte .N-a fost sa fie . Dar cateodata e mai bine sa nu te vezi cu saptamanile ca sa nu te plictisesti prea tare .Apoi imi dau seama ca totule e atat de inutil si incep sa ma gandesc daca nu cumva gandesc asa din cauza medicamentelor pe care le-am ingurgitat pe stomacul gol ,amintindu-mi ca toata saptamana am mancat doar portocale ,banane si o farfurie de ciorba ,ca apoi sa ma intreb ...defapt nu ma mai intreb nimic ca nu mai are rost .Incerc sa imi implu timpul cu seriale si filme .Astept sa treaca timpul ,maine din nou la munca .Inca o saptamana care va treece si in care eu nu voi sti ce sa fac .Cat voi mai pierde vremea asteptand irealizabilul ? Nici macar eu nu mai stiu .Dar sper ca nu mult ,de-acum incolo.Timpul viselor e pe sfarsit iar realitatea e atat de cruda .Nu vreau sa ma trezesc ,dar ceasul suna de prea multa vreme .Trebuie oprit , iar pentru a-l opri trebuie sa ma trezesc .Buna dimineata realitate.