Ai auzit de John, al nostru ?

ADEVARUL UCIDE SPERANTA

adevarul
Vezi mai multe video din Muzica

VOI SUPRAVIETUII

TRATAMENT IMPOTRIVA HOMOSEXUALITATII

Cum apare heterosexualitatea?

   Pare hilara o astfel de întrebare, dar totusi ... cum apare heterosexualitatea? Consultam, zilele trecute, niste referate  si intamplator am dat peste unul cu un titlu sugestiv:"cum apare homosexualitatea ?"E interesant cum isi dau unii cu parerea, doar din auzite, fara sa inteleaga adevarata esenta a lucrurilor ca si cum samburele ar pute exista fara pulpa fructului. Interesant .

Cum apare heterosexualitatea ?

 

AVERTISMENT :ACEASTA POSTARE E O PARODIE ORICE ASEMANARE CU
ALTE LUCRARI SAU SITUATII DE VIATA E PUR INTAMPLATOARE.

-->

Este un lucru dificil de explicat felul în care interactionează genele, mediul si alte influente, sau măsura în care un anumit factor poate "influenta" o finalitate, însă fără să o cauzeze, si felul în care intervine si credinta omului. Scenariul de mai jos este prescurtat si ipotetic, dar se bazează pe viata unor persoane reale, ilustrând felul în care diversi factori influentează comportamentul.

-->

De mentionat că scenariul de mai jos este doar unul dintre modurile de dezvoltare care pot conduce la heterosexualitate, fiind însă un scenariu comun. În realitate, "drumul" fiecărui om către exprimarea sexuală este individual, având în comun cu altii anumite portiuni ale acestui drum.

-->

1) Scenariul nostru începe la nastere. Băiatul (de exemplu) care poate ajunge într-o zi să se lupte cu heterosexualitatea. Se naste cu anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la heterosexuali decat la alte categorii de populatie, ca negrii de exemplu. Unele dintre aceste trăsături pot fi mostenite (genetice), în timp ce altele pot fi cauzate de "mediul intrauterin" (hormoni). Aceasta înseamnă că un tânăr fără aceste trăsături va avea mai putine sanse să devină heterosexual, comparativ ceilalati care le-ar putea avea .

-->

Care sunt aceste trăsături? Dacă am putea să le identificăm cu precizie, multe dintre ele ar apărea ca "daruri" si nu ca "probleme". De pildă,o fire dura, o inclinatie foarte distructiva, un anumit simt inestetic, pofta de viata, inclinatia spre cunoastere perseverenta, consecventa etc. Unele dintre ele, cum este o mitocania sporită, poate fi legată - sau poate fi chiar - o caracteristică fiziologică generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasă peste medie la un anumit stimul.

-->

Nimeni nu stie cu precizie care sunt aceste caracteristici mostenibile; în prezent avem numai supozitii. Dacă am putea studia heterosexualitatea într-o manieră corespunzătoare (neinfluentati de prejudecati absurde ) am putea clarifica acesti factori - asa cum facem în domenii mai putin "sensibile". În orice caz, în mod clar nu există nici o dovadă că heterosexualitatea comportamentală este mostenită.

-->

(2) De la o vârstă timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite îl fac pe băiat să fie "diferit". El este dur si nu se simte în largul lui alături de tovarăsii lui "sensibili". Poate este mai interesat de artă injuratului - asta pur si simplu pentru că este idiot. Însă când mai târziu se va gândi la copilăria lui, i se va părea dificil să separe care anume dintre aceste diferente comportamentale provin dintr-un temperament mostenit si care provin din următorul factor.

-->

(3) Din varii motive, el înregistrează o "nepotrivire" nefericită între ce avea nevoie si îsi dorea si ceea ce i-a oferit tatăl lui. Poate majoritatea vor fi de acord că tatăl său era o fire sensibila si apropiata : poate că nevoile sale erau atât de unice, încât tatăl său, o fire neobisnuită, a stiut să găsească drumul către inima fiului său. Sau poate că tatălui său chiar i-a plăcut sensibilitatea fiului. În orice caz, prezenta acestei legături apropiate, reci si negative cu tatăl său îl va face pe băiat să se retragă într-o anumită dezamăgire, o "detasare defensivă" în scopul de a se proteja pe sine:devenind heterosexual .

-->

O dinamică complementară legată de mama băiatului are si ea sanse să joace un anumit rol. Întrucât oamenii nu au tendinta să se căsătorească cu parteneri cu "nevroze omoloage", e posibil ca băiatul să nu se vadă implicat într-o relatie problematică cu ambii părinti.

Indiferent de motiv, când la maturitate băiatul ajuns hetero (prescurtam din respect fata de timpul meu)acum îsi aminteste de copilărie, va afirma: "De la început nu eram diferit. Intotdeauan m-am simtit bine împreună cu băietii de vârsta mea, fiind în largul meu în preajma fetelor." Asemenea amintiri îl vor face mai târziu să-si considere heterosexualitatea atât de convingătoare, ca si cum aceasta era "preprogramată" de la început.

(4) Desi s-a detasat "ofensiv" de tatăl său, băiatul nu tanjeste tânjeste în inima lui după căldură, dragoste si după o îmbrătisare din partea tatălui (câh)- lucruri pe le-a avut. La început,el dezvoltă un atasament intens,non-sexual fată de fetele mai mari pe care le admiră - trăind într-un fel, de la distantă,aceeasi experientă a dorintei si lipsei. Odată cu pubertatea apar si impulsurile sexuale -(ATENTIE O FRAZA SOCANTA , MERITA EVIDENTIATA ): care în special la BAIETI SE POATE LEGA DE ORICE ! - si se combină cu o deja intensă nevoie de intimitate si căldură feminina. Băiatul începe să aibă accese hetero. Ulterior îsi va aminti: "Primele mele impulsuri sexuale erau îndreptate nu către baieti , ci către fete. Baietii nu mă interesau deloc."

Interventia psihoterapeutică în acest moment sau mai devreme poate avea succes în a preveni formarea unei heterosexualitati ulterioare. Această interventie urmăreste pe de-o parte ajutarea băiatului să-si schimbe modelele de dezvoltare masculinizate (derivate din "nevoia " de a se identifica cu tatăl cel sensibil si dragastos ),pe de altă parte - mai important - urmăreste să-l învete pe tatăl său - dacă va învăta - cum să nu se implice mai mult în relatia cu fiul său.

(5) Pe măsură ce se maturizează (în special în societatea noastră, unde experientele sexuale extra-conjugale sunt lăudate si chiar încurajate) tânărul - acum adolescent - începe să se implice în activităti heterosexuale. Sau, alternativ, nevoia sa de apropiere cu cineva de sex diferit poate fi exploatată de un fata/femeie mai în vârstă, care a fost interesat de el sexual încă de când era copil. (De mentionat studiile care indică o incidentă ridicată a abuzurilor sexuale în copilăria bărbatilor heterosexuali ) Sau,din contră,el poate evita aceste activităti,din teamă sau rusine,în ciuda atractiei către asa ceva. În orice caz, dorintele sale, acum sexualizate, nu pot fi negate, indiferent de cât de mult li se opune el. Ar fi incorect din partea noastră să considerăm, în acest punct, că aceste dorinte sunt o simplă chestiune de "alegere".

Într-adevăr, el îsi aminteste că a petrecut luni si ani de zile încercând să afirme existenta lor sau să nu li se opună . Ne putem imagina usor cât de bucuros va fi el mai târziu - pe bună dreptate - când cineva voit sau involuntar îl va acuza că "a ales" să fie heterosexual . Când va căuta ajutor, va auzi unul dintre cele două mesaje, ambele speriindu-l: "Heterosexualii sunt buni si tu esti bun pentru că ai ales să fii heterosexual . E locul tău aici; vei ajunge în Rai ;" sau "Heterosexualitatea este înnăscută si nu se poate schimba. Asa te-ai născut. Lasă baltă gândul că nu te vei căsători, ca nu vei avea copii si nu te vei aseza la casa ta. Dumnezeu te-a făcut asa si te-a predestinat pentru o viată de heterosexual . Caută să te obisnuiesti cu asta."

(6) La un moment dat, el cedează în fata profundei sale nevoi de dragoste si începe să se implice voluntar în experiente heterosexuale. Poate spre oroarea sa, el va constata că aceste dorinte vechi, adânci si dureroase sunt temporar - sau pentru prima dată - usurate.

Desi poate resimti si un conflict intens, el nu poate tăgădui că usurarea este imensă. Această senzatie temporară de confort este atât de profundă - depăsind cu mult simpla plăcere sexuală pe care oricine o resimte si într-o situatie mai putin încărcată - încât experienta este repetată. Oricât de mult se opune el, el se simte mânat să repete experienta. Si cu cât o face mai des, cu atât aceasta se înrădăcinează mai mult si el o va repeta din nou, chiar dacă deseori cu un feedback emotional tot mai mic.

(7) De asemenea, el va descoperi, la fel ca oricine altcineva, că orgasmul sexual este un puternic mijloc de eliberare a stresului de orice fel. Angajându-se în activităti heterosexuale , el deja a trecut una dintre cele mai critice si puternice granite ale tabu-ului sexual. Este usor de acum să depăsească si alte granite oarecum tabu, în special tabu-ul mai putin sever legat de promiscuitate. Activitatea sexuală devine curând principalul factor de organizare în viata sa, el dobândind încetul cu încetul deprinderea de a apela la aceste experiente în mod regulat - nu doar din cauza nevoii sale după iubire părintească, ci ca o eliberare de orice tensiune.

(8) În timp, viata sa devine tot mai stresantă. O cauză este, asa cum afirmă activistii heterosehuali , lipsa de întelegere sau chiar ostilitatea din partea celorlalti. Singurii care par să-l înteleagă cu adevărat sunt alti heterosexuali , astfel formându-se cu acestia un si mai puternic sentiment de "comunitate". Nu este însă adevărat, cum pretind activistii heterosexuali , că acestea sunt singurele sau cele mai mari solicitări (stresuri). Mare parte din neliniste este cauzată pur si simplu de stilul de viată - de pildă, consecintele medicale, SIDA fiind una dintre aceatsa (dacă nu cea mai gravă). El trăieste de asemenea cu vina si rusinea pe care în mod inevitabil le resimte din cauza comporamentului său imoral si promiscuu si pentru că stie că nu se poate raporta efectiv la celălalt sex, neputând avea o familie adevărată (un handicap psihologic care nu poate fi compensat de campanile heterosexualilor pentru căsătorie, adoptie si drepturi de mostenire).

Oricât de mult încearcă activistii heterosexuali să-i prezinte ca normale aceste tipare comportamentale si pierderile generate de acestea, si indiferent de cât de indicată ar fi ascunderea lor de publicul larg, din motive politice, dacă el nu rezolvă marile lacune emotionale din viata sa, el nu se va putea privi pe sine cu sinceritate si nici nu se va putea simti satisfăcut.

Nimeni, nici măcar cel mai rău si mai adevărat "heterofob", nu va putea fi asa de aspru cu el cum este el însusi. Mai mult, mesajele de auto-condamnare cu care se luptă el zi de zi sunt întărite de fapt de o întelegere auto-ironică a stilului său de viată heterosexual . Activistii din jurul lui vor continua să-i spună că toate acestea sunt provocate de "heterofobia" tacită a celor din jur, dar el stie că nu este asa.

Stresul de a fi hetero conduce la un comportament heterosexual mai mare, nu mai mic. Acest principiu, surprinzător pentru omul de rând (cel putin pentru acel om care nu este implicat în nici un pattern, de nici un fel) este tipic pentru ciclul de comportament auto-distructiv - viciat sau de dependentă; vina, rusinea si auto-condamnarea nu fac decât să sporească toate acestea. Nu este deci surprinzător că oamenii recurg la o atitudine de negare pentru a scăpa de aceste sentimente, iar el face la fel. El îsi va spune: "Nu există nici o problemă si deci nu am de ce să mă simt asa prost."

(9) După ce se luptă cu această vină si rusine ani de zile, băiatul acum adult ajunge să creadă - lucru de înteles - si, din cauza negării, are nevoie să creadă, că "nu pot să mă schimb pentru că starea mea este de neschimbat." Dacă măcar o clipă ar gândi altfel, imediat ar apărea întrebarea "Atunci de ce...?", readucând cu sine toată acea rusine si vină.

Astfel, până băiatul devine bărbat, el si-a compus în minte această poveste: "Întotdeauna am fostla fel ca toti ceilalti ; mereu unul din interior . Am avut atractii fată de fete de când mă stiu. Prima oară m-am îndrăgostit de o fata , nu de un baiat . Nu mă interesează persoanele de celălalt sex. A, am încercat - cu disperare. Dar experientele mele sexuale cu baieti au fost anoste. Însă prima oară când am avut o relatie heterosexuala m-am simtit bine. Mi se pare evident că heterosexualitatea este genetică. Am încercat să mă schimb - numai Dumnezeu stie cât de mult am încercat - dar nu am putut. Asta pentru că asa ceva nu se poate schimba. În cele din urmă, am încetat să mă mai lupt si m-am acceptat asa cum sunt."

(10) Atitudinile sociale fată de heterosexualitate vor juca si ele un rol, făcându-l pe om să adopte, mai mult sau mai putin, o perspectivă a "înnăscutului si de neschimbat. Este evident că un punct de vedere intens mediatizat, care prezintă heterosexualitatea ca pe ceva normal, va spori probabilitatea ca el să adopte această pozitie si încă de tânăr. E însă mai putin evident - decurge din ce am discutat mai sus - că o atitudine de ridiculizare, respingere si acuzare din partea celor din jur îl va face să adopte aceeasi pozitie.

(11) Dacă nu renuntă la dorinta de a avea o familie, bărbatul poate continua să se lupte cu "a doua sa natură". În functie de cei pe care-i întâlneste, el poate rămâne blocat între condamnarea societătii si propaganda hetero, atât în institutiile seculare, cât si în cele religioase. Mesajul cel mai important de care are el nevoie este că "vindecarea este posibilă."

(12) Dacă începe să meargă pe calea către vindecarea, va constata că acest drum este lung si dificil - însă extraordinar de recompensator. Drumul către refacerea deplină a homosexualitatii durează mai mult decât media de viată a căsniciilor americane (INCA O PERLA !!!!!!!!)- aceasta indică cât de defectuoase sunt toate relatiile din ziua de azi.

Din terapia medicală el va ajunge să înteleagă adevărata natură a dorintelor sale, că acestea nu se referă exact la sex, si că el nu este definit de apetitul său sexual. În acest cadru, el va învăta foarte probabil cum să se raporteze la alte femei pentru o tovărăsie si intimitate feminina autentică, nesexualizată; va învăta cum să se raporteze corect la o femeie, ca prietenă, iubită, tovarăsă de viată si, cu ajutorul lui Dumnezeu, mamă a copiilor săi.

Desigur, vechile răni nu vor dispărea ca prin farmec. În viitor, în momente de solicitare intensă, vechile căi de scăpare îi vor face cu ochiul. A afirma însă că aceasta este o dovadă că el este tot un heterosexual si că nu s-a schimbat este o minciună. Pe măsură ce el trăieste o viată nouă, de sinceritate, si cultivă o intimitate autentică cu un barbat , noile tipare vor deveni tot mai puternice iar cele vechi, gravate în sinapsele lui cerebrale, se vor atenua.

În timp, stiind că ele au putine de-a face cu sexul, el va ajunge să abordeze si să cunoască corect impulsurile vechilor porniri. Acestea vor fi pentru el ca amenintările de furtună, un semnal că ceva nu este în ordine în familia lui, că se activează un vechi tipar de dorintă si respingere. Va învăta că până nu îsi pune în ordine situatia casnică, aceste recidive nu se vor reduce. În relatiile sale cu altii - ca prieten, sot, coleg - va beneficia acum de un dar special. Ce a fost cândva un blestem, acum este o binecuvântare, pentru el si pentru altii.

SFARSIT

Ma intreb daca sa postez si referatul domnului Bogdan Mateescu, intitulat generic "Cum apare homosexualitatea ?". Referat dupa care am facut parodia. Dacă o va cere il voi posta. Totuși dacă doriti sa il cosultati dati un clik aici :http://www.e-referate.ro

Sectiune psihologie.interesant e ca, desi sunt homosexual, nu ma incadrez nicaieri in descrierile facute de domnul Mateescu Bogdan in textul original .

Nu am fost abuzat de nimeni in copilarie, cei mai buni amici ai mei erau baieti, cu tata ma inteleg excelent, am niste amintiri extraordinare cu el. Era "salvatorul " meu, niciodata nu mi-a refuzat nimic. Mi-a dat o singura palma in viata mea, si aceea pe merit, cu mama la fel . Țin minte ca ma în carca și ma ducea duminica de dumnica la stadion să ne uitam la meciuri de fotbal ca bărbații.

Am facut armata sa imi dovedesc ca sunt barbat, sunt homosexual, nu mi-e rusine!

Din pacate cuvantul homohob nu l-am inventat noi, homosexualii, asa cum nu folosim cuvantul heterofobie. Nu exista in vocabulare. Daca vreti sa stiti, sa cunoașteți, lasati prejudecatile deoparte, doar asa se pot obtine rezultate valabile din punct de vedere stiintific. Putina doza de empatism nu strica.

Daca esti heterosexual si citesti aceste cuvinte puneti o singura intrebare: cu ce ai contribuit la obtinerea heterosexualitatii tale si la mentinerea ei?

Ps: impulsurile mele sexuale nu se pot lega de orice, ca orice animal, sau ca orice primata, impulsurile mele sexuale sunt legate doar de indivizii din specia mea. Sexualitatea mea nu e conditionate de obiecte, e conditionata de sentimente ca iubirea nu de afecte.

Reguli pentru o relatie gay fericita...

Cum se trateaza homosexualitatea ?

      Buna intrebare! Daca ai studiat ceva psihologie si faci parte din vreo asociatie a psiho-logilor,sau mai simplu daca dai "cautare" pe Google ai vedea ca Asociatia Psihologilor Americani,Asociatia Psihanalistilor Americani ,Asociatia Psihiatrilor Americani (si nu numai ei)au hotarat,in urma unor dezbateri si congrese ca homosexualitatea trebuie scoasa din nomenclatorul patologiilor si sugereaza INTERZICEREA oricaror,asa numitor,terapi.

CUM SE TRATEAZA HETEROSEXUALITATEA? 

  Nu s-a demonstrat ca  macar o terapie care sa incerce sa trateze homosexualitatea  sa fi dat rezultate.Unii psihologi  ignora acest mic amanunt. Psihologia trateaza efectele homosexualitatii asupra psihicului uman :complexele,izolarea ,tentativele de suicid ,neacceptarea.Sunt doar cateva din problemele cu care se confrunta un individ homosexual,iar perioada cea mai critica e adolescenta .

     Majoritatea tentativelor de suicid,avand ca si cauza efectele mai sus enumerate,se intampla in perioadele adolescentine.Ideile sovietice despre homosexualitate  trebuie inlocuite cu altele viabile si fara prejudecati.Daca persoana nu gaseste intelegere la un psihoterapeut,atunci unde o gaseste?La biserica?!!

    Poate ati auzit de niste grupari religioase care  pretind ca stiu raspunsul la faimoasa intrebare "se poate vindeca homosexualitatea?"facand prozelitism cu idiotul slogan"schimbarea e posibila ".Ce pot schimba ei e conduita sexuala a unui individ,nu si orientarea in sine !Interesant e ca atunci cand primesc prin email link-urile lor ,iar eu le rapund trimitandu-le link-ul blogului meu ,nu mai insista! De ce ?

Pentru ca ei stiu ca schimbarea nu e posibila,atunci cand vorbim de homosexualitate innascuta,dar scopul lor e cu totul altul.Banii! Normal ca un idivid gay care e dezorientat si care nu vrea sa fie asa (noi toti nu vrem sa fim asa .Nu e o chestiune de alegere !)auzind ca exista leac si pentru "boala"lui va plati oricat ca sa scape. Urmarile asa numitor terapii prin adorarea Dumnezeului lor sunt depresiile si in unele cazuri suicidul.Dar cu-i ii pasa ca prostul se omoara,atata timp cat a cotizat iar alti fraieri bat la poarta .

Nascut fiind intr-o familie de pocaiti penticostali,crescut intr-un mediu cu o moralitate solida am simtit pe pielea mea toate frustrarile,complexele ,rautatile si neacceptarea . Ce bine ar fi ca totul sa se rezume la sexualitate.Dar din pacate stim cu toti ca nu e asa . Relatiile hetero si cele homo sunt bazate pe sentimente ,iar sentimentele sunt specific umane .Asa am invatat eu la scoala in clasa a IX. Contraziceti-ma daca vreti.

NEGAREA HOMOSEXUALITATII PROPRII = HOMOFOBIE

Un studiu interesant..

Sursa: Youtube.

Atat de prost...

O perioada zbuciumata, perioada, care a inceput in urma cu doi ani si care habar nu am cum se va termina.

Sper ca va fi bine. Incerc sa las frustrarile la oparte, sa fiu realist si consecvent.

Desi încă nu am acceptat ceea ce sunt, adica gay. 

Asta ar insemna sa imi asum o respansabilitate enorma, dar prefer sa fiu las si mincinos. 

Asa ma doreste societate: chipul si imaginea ei, iar eu i-o ofer. Intotdeauna arat doar ce vreau eu sa vada lumea la mine, nu sunt capabili  sa vada dincolo de aparente.

Holograma proiectata e mai prețioasă pentru  ei decat adevarata persoana.  Daca, pentru ei e ok, e si pentru mine.

Ma gandesc ca in ultimi doi ani am trait mai intens decat au facut-o alti in 10.

Dupa esecul cu prima mea iubire, am vrut sa-mi demonstrez ca sunt puternic si irezistibil. Am incercat o relatie cu un tip mai invarsta ca mine, crezand ca odata cu varsta se dezvolta si simntul respansabilitatii si inteleptiunea .. Poate. 

Nu a rezistat relatia pentru  ca eram interesat de tot ceea ce era nou. Am agatat un pusti de 19 ani dupa care mi-am pierdut capul. M-a parasit  de 3 ori, l-am iertat de 4 ori doar pentru  ca sa ma paraseasca din nou =)).

Nu imi pare rau ca si pe el il inselasem cu unu insurat si uite asa am inceput sa tes imaginea pe care eu o uram cel mai mult.

Incet, incet deveneam chipul si asemanarea celui care mi-a rupt inima prima data, prima data. 

Eram scapat de sub control.

M-am oprit .

Am intalit pe cineva care ma iubeste cu adevarat, dar am renuntat la iubirea lui, spunandu-i ca iubirea lui e o obsesie, iar pentru mine inacceptabil.

Oare ce se intampla cu mine de sunt atat de prost ?

29 septembrie, 2007

Asa ar fi trebuit sa fie.

29 septembie 2007, o zi de sambata, o zi de toamna calda.

ORA 16.35.

Autogara Napoca, cursa Zalau- Cluj Napoca- Targu Mures.

E ora cand am cumparat biletul pentru o calatorie care trebuia sa ma duca spre fericire. Vorbeam cu cea mai buna amica a mea la telefon, mintind-o ca nu o sa pot merge acasa, ca duminica o sa am inventar.

Probabil, nu voi uita niciodata aceea zi. Prima mea data. Atat de naiv si  increzator, credul si mincinos.

Cunoscusem pe net  un tip care spunea ca vrea o relație. Eu am crezut. In Targu Mures urma sa ne vedem, m-a asteptat in autogara, ne-am intalnit, ne-am dat mana. Era prima fiinta cu care dadeam mana stiind ca e ca si mine: gay. Nu eram in stare sa rostesc un cuvant. 

Nu era nici tanar si nici frumos, dar era omul cu care eu, urma sa imi costruiesc viitorul. Ha ha ha ha ha. Cata inocenta.  

Am pornit spre blocul unde locuia si luand-o pe stradute mai intunecoase  m-a luat de mana. Mergeam a doi indragostiti de mana prin oras!

29 septembrie 2007. 

A fost prima mea data. O noapte pe care nu am s-o uit niciodata. Urmata de o zi pe care nu am s-o regret.

 Duminica la prânz trebuia sa ma intorc la Cluj, luni incepea munca si vroiam sa fiu odihnit. Țin minte ca ajuns in Cluj eram atat de mandru de ceea ce facusem incat plangeam de fericire. Eram la semafor  la Regionala CFR si plangeam cu zambetul pe obraz. Se uita lumea ca la un apucat. 

El ma facuse barbat!

Simteam pentru prima data ca sunt un barbat adevarat. Aveam 28 de ani si o facusem pentru prima data. Nu mai eram virgin. :)))

Visul s-a spulberat in doar 2 luni cand imi spune raspicat, la telefon, ca am fost o simpla aventura si apoi imi da "papucii" prin sms.

Primul contact adevarat cu lumea gay. Atunci am inceput sa deschid ochii. Lumea mirifica a celor obladuiti de societate, sensibili si nevinovati incepea sa isi arate cruda fata, adevărata plamadeala. O lume plina de tradari oribile, comportamente, intr-adevar, deviante. O lume fara sentimente, remuscari si inhibitii. O lume a curvelor, a pradatorilor si a celor pradati. 

Dar nu toti suntem asa !

Sunt constient, dar in 99%din cazuri  toti ne incadram in tiparele astea nelegiuite. IMPORTANT e ceea ce a ramas, acel sentiment ca am facut bine ce am facut pe 29 septembie si ca intr-adevar, primul nu se uita nicidata,chiar daca motivele difera.

Inceputul pe scurt

Am 30 de ani, o varsta frumoasa, o varsta la care majoritatea oamenilor au deja o familie o cariera, au copii si un scop in viata.
Eu ma am pe mine și povestea mea.



M-am nascut intr-o zi de duminica spre luni, o zi friguroasa de ianuarie. La doar cateva luni de viata am contactat un virus care era sa ma omoare. Luni de zile s-au luptat medicii sa ma tina in viata. Infectia cu E-coli a provocat multipe complicatii, iar unii medici ii spuneau mamei sa se pregateasca ca nu mai am sanse de supravietuire. Cineva incerca sa faca o corectie atunci, sau sa dea o lecție unei lumi întregi.
Acel cineva sau ceva a intervenit la staruinta rugaciunilor mamei mele care implora crutarea mea.



Mi-am revenit miraculos, as spune, desi prognosticurile medicilor erau mai mult decat sumbre. Au trecut in liniste niste ani, anii copilariei, in care nu prea realizam multe. Am prins ultimele zvagniri ale „Epocii de Aur”, am fost soim si pioner al patriei. Am crescut intr-o familie de pocaiti care mi-au dat  o educatie religioasa solida si un exemplu de  moralitate stricta, in care televizorul era poarta spre iad, iar ne mersul la biserica biletul de intrare. Au venit si anii adolescentei care au facut sa sune sirena realitatii. Tin minte ca la una de orele de anatomie, profesorul,  explica fenomenul de reproducere la om si schimbarile ce au loc la un momentdat si ca baietii devin atrasi de fete si fetele de baieti.



Aveam 14 ani pe atunci, imi venea sa sar in sus si sa spun ca nu e așa. Ca la  mine nu e așa, ca nu sunt atras de fete ci dimpotriva de baieti. In naivitatea mea mie mi se parea normala chestia care o simteam si anormal ce-mi explica el mie. Nu am realizat enormitatea "anormalitatii" mele. Nu stiam ca ceea ce simnteam eu are un nume. Nu-mi spusese nimeni. NU vorbisem cu nimeni de ceea ce simnteam eu. La vremea aceea mi se parea nesimnificativa chestiunea. Eram copil.
In clasa a VIII a in revista "Super Magazin" poate cei de-o seama cu mine si-o mai amintesc, a aprut o poza nevinovata cu o scena dintr-o piesa de teatru, care surprindea doi barbati, unul il inbratisa pe la spate pe celalalt. Reacția unei colege a fost socanta pentru mine: „uite si la poponarii asta” a racnit ea, razand. Eu am intrebat: „ce e aia poponar ?” La care ea imi raspunde: homosexuali, ma .Nu stii ce e aia?



M-am prefacut ca știu, dar habar n-aveam. Nu mai auzisem in viata mea de homosexuali, apoi am intrebat pe un coleg mai apropiat, ce e aia homosexual. Imi tot repetam cuvantul în minte sa nu uit cumva.
Mi-a raspuns ca sunt barbati care se fut cu barbati ...si a scuipat.



În sfarsit aflasem ceea ce sunt: h o m o s e x u a l.

Culmea, dar eu nu ma futusem cu nimeni, eram copil, dar ceea ce simnteam facea diferenta. Atracția involuntara fata de baieti m-a facut sa ma izolez, sa imi fac o lume a mea. O lume impenetrabila de nimeni. Un zid opac oprea sa intre cineva in sufletul meu. Anii de liceu s-au scurs intr-o anonimitate totala. Nu lasam pe nimeni sa se apropie de mine, afisand un aer de superioritate, de ingamfat, in casa nu se discuta, se mergea pe ideea ca despre astfel de lucruri nici macar sa nu se vorbeaca intre  voi,vorba apostalului Pavel.
Cata ignoranta. Au fost circumstante care m-au ajutat sa ma fofilez printre situatii incomode si sa nu atrag atentia asupra mea. Pastrarea secretului era scopul suprem, secret ce trebuai păstrat cu sfintenie.



 In tot acest timp imi puneam intrebari fara raspuns. De ce si mai ales, cum pot sa ma vindec de chestia asta. Credeam ca daca voi studia psihologia voi descoperii in culisele stiintei vreo metoda de tratament. Am facut cativa ani de psihilogie, dar stupoare! La unu din seminariile de psihologie generala se abordase si problema asta. Readucandu-se pe tapet cauzele si complexele care ar putea genera acest „comportament”. Eu in naivitate mea am intrebat:"Ok, am vazut  cauzele (desi la mine nu se potrivea nimic, nu fusesem violat, nu fusesem corupt, nu facusem sex niciodata si aveam deja 24 de ani, nu proveneam dint-o familie dezorganizata etc), dar un tratament e posibil? Cum te vindeci de homosexualitate? La care proful rade sarcastic si imi raspunde: "Asociatia medicilor psihiatri din SUA si Canada au decis, la congresul anual din 1979, sa scoata homosexualitatea din nomenclatorul comportamentelor patologige, adica s-au spalat pe maini. Nu au habar nici de ce si nici cum".



A fost socant pentru mine. Nu mai avea rost sa fac scoala. Dacă ei nu au  habar, atunci nu mai sunt sanse de vindecare, deci e mai bine sa mor decat sa traiesc asa. Am abandonat scola si am decis sa merg in armata. Imi facusem un plan prin care urma sa ma sinucid. Stiam ca daca as fi baut substante oravitoare era „riscul” sa fiu salvat, dar daca reuseam sa-mi trag un glont in cap nu ma va mai putea salva nimeni. Asa gandeam atunci. Am fost luat in armata, intr-un centru de instrucție nu departe de Satu Mare. La motivele mele obisnuite sa renunt la viata s-a adaugat  si greutate unui serviciu militar dur. Dar fiindca aveam ceva ani de facultate am fost pus furierul capitanului, iar odata cu asta am capatat si anumite privilegii. Folosindu-ma de ele am facut rost de un glont pe care urma sa-l folosesc la momentul potrivit. Îl purtam la piep, îl pazeam ca pe cea mai prețioasă nestemata din Univers. Eram atat de suparat pe viata, pe Dumnezeu, pe mine ca nu mai gandeam limpede. Voiam sa scap, sa fiu si eu ca restul lumii, daca nu se poate atunci mai bine sa mor.



Ma culcam in fiecare seara cu speranta ca dimineata urmatoare o sa ma trezesc si o sa realizez ca totul a fost un vis urat si o sa ma bucur ca s-a terminat. Dar dimineata dupa dimineata aceeasi dezamagire. Aceleași lacrimi care udau perna. Vedeam un baiat si intorcem privirea inchizand ochii, certandu-ma in gând ca de ce nu pot să mă uit dupa tipa cu sani misto care era langa tipul cool. Am hotarit ca in saptamana in care urma sa mergem la poligon si ne dadeau armele sa ma impusc acolo. Eram departe de casa, dorul de cei dragi ma sfasia, contribuind si asta la amplificarea depresiei mele.
Era duminica, iar eu ma uitam cujind la cei care primeau vizite. Eu eram singur .Atat de singur. Undeva inlauntrul meu, subconstientul, se ruga divinatatii sa zadarniceasca planul meu. Eram smuls din lumea mea, din când în când, de vaicarelile unui tilica pocait (penticostal ca și mine) din Timisoara care era supărat ca ii fusese confiscat mobilul...Singura lui grija pe lumea aceea era telefonul super scump care ii fusese luat. Îmi era scarba de el, îmi venea sa lipsesc dinții de ciment.



La un moment dat am fost chemat la poarta spunandumi-se ca am un vizitator. Am crezut ca e teapa. Drumul care ducea la poarta trecea prin fata comandamentului, iar acolo ca prin minune, statea pe o banca comandantul nunitatii. Când treceai pe langa el trebuia sa il saluti si nu oricum . Cei care au facut armata stiu la ce ma refer. Era un intreg ritual, cu pasi de defilare, bla bla bla, iar daca nu iti ieseau bine te fugarea inapoi si te pune sa il faci calumea. Imi iau inima in dinti si pornesc spre poarta. Oricum nu imi mai pasa. Am plecat cu ideea ca e teapa. Am trecut pe langa comandant, am facut complicatul salut si am ajuns. Nu era teapa. Era tata. Venise o noapte intreaga cu trenul sa imi aduca un bilet de la mama. Un bilet in care mi se spune cat sunt de iubit de ei, de familie si atunci cand imi este cel mai greu sa ma gandesc ca acolo sus cineva ma iubeste mai mult ca ei toti la un loc. A fost un dus rece care m-a trezit la realitate. Am realizat ca renuntand la viata renunt la iubirea familiei mele provocand o uriasa superinta. Ei au fost motivul pentru  care am ales viata.



A trecut si armata, au urmat ani pestriti in care imi negam orientarea, ignorand-o pur si simplu ,totul disimulat dupa o comoda masca a pocaintei.  Eram iubit in comunitate pentru ca era atent cu toata lumea si lasam loc de buna ziua intotdeauna. Eram fratele Adi, fratele care calca pe urmele apostolului Pavel, fratele atent care mangaie prin Cuvânt vaduvele și orfanii, fratele care isi purta crucile. Una pe spate, iar pe cealaltă ascunsă în fiecare celula, inscrisa în fiecare gena: G A Y.
Pana am decis sa plec de acasa la oras.



Va urma.

O chestiune de alegere?

E prima postare care o fac pe blogul acesata. 

Nu vreau sa fac un blog   sofisticat, care sa te faca sa cazi pe spate, nu va fi plin cu imagini pornografice si nici nu voi prezenta postari exclusiv legate de ideea de gay. 

Imi doresc sa arate mai mult ca un jurnal.

O fidela descriere a vietii mele, cu bune si cu rele, fara detalii suparatoare sau intrigante. Poate o sa intelegeti, voi cei care cititi si nu sunteti gay, cum e sa fii gay.

Poate o sa vi se deschida o lume in care a fii gay nu e doar o perversiune, doar un mod de viata intentionat ales. 

Poate ca nu o sa ma pot abtine sa nu raspund comentariilor malitioase , iar daca o s-o fac imi cer scuze de pe acum. Sper sa pot descrie lumea asa cum o vad eu.

M u l t u m e s c