Cum apare heterosexualitatea?

   Pare hilara o astfel de întrebare, dar totusi ... cum apare heterosexualitatea? Consultam, zilele trecute, niste referate  si intamplator am dat peste unul cu un titlu sugestiv:"cum apare homosexualitatea ?"E interesant cum isi dau unii cu parerea, doar din auzite, fara sa inteleaga adevarata esenta a lucrurilor ca si cum samburele ar pute exista fara pulpa fructului. Interesant .

Cum apare heterosexualitatea ?

 

AVERTISMENT :ACEASTA POSTARE E O PARODIE ORICE ASEMANARE CU
ALTE LUCRARI SAU SITUATII DE VIATA E PUR INTAMPLATOARE.

-->

Este un lucru dificil de explicat felul în care interactionează genele, mediul si alte influente, sau măsura în care un anumit factor poate "influenta" o finalitate, însă fără să o cauzeze, si felul în care intervine si credinta omului. Scenariul de mai jos este prescurtat si ipotetic, dar se bazează pe viata unor persoane reale, ilustrând felul în care diversi factori influentează comportamentul.

-->

De mentionat că scenariul de mai jos este doar unul dintre modurile de dezvoltare care pot conduce la heterosexualitate, fiind însă un scenariu comun. În realitate, "drumul" fiecărui om către exprimarea sexuală este individual, având în comun cu altii anumite portiuni ale acestui drum.

-->

1) Scenariul nostru începe la nastere. Băiatul (de exemplu) care poate ajunge într-o zi să se lupte cu heterosexualitatea. Se naste cu anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la heterosexuali decat la alte categorii de populatie, ca negrii de exemplu. Unele dintre aceste trăsături pot fi mostenite (genetice), în timp ce altele pot fi cauzate de "mediul intrauterin" (hormoni). Aceasta înseamnă că un tânăr fără aceste trăsături va avea mai putine sanse să devină heterosexual, comparativ ceilalati care le-ar putea avea .

-->

Care sunt aceste trăsături? Dacă am putea să le identificăm cu precizie, multe dintre ele ar apărea ca "daruri" si nu ca "probleme". De pildă,o fire dura, o inclinatie foarte distructiva, un anumit simt inestetic, pofta de viata, inclinatia spre cunoastere perseverenta, consecventa etc. Unele dintre ele, cum este o mitocania sporită, poate fi legată - sau poate fi chiar - o caracteristică fiziologică generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasă peste medie la un anumit stimul.

-->

Nimeni nu stie cu precizie care sunt aceste caracteristici mostenibile; în prezent avem numai supozitii. Dacă am putea studia heterosexualitatea într-o manieră corespunzătoare (neinfluentati de prejudecati absurde ) am putea clarifica acesti factori - asa cum facem în domenii mai putin "sensibile". În orice caz, în mod clar nu există nici o dovadă că heterosexualitatea comportamentală este mostenită.

-->

(2) De la o vârstă timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite îl fac pe băiat să fie "diferit". El este dur si nu se simte în largul lui alături de tovarăsii lui "sensibili". Poate este mai interesat de artă injuratului - asta pur si simplu pentru că este idiot. Însă când mai târziu se va gândi la copilăria lui, i se va părea dificil să separe care anume dintre aceste diferente comportamentale provin dintr-un temperament mostenit si care provin din următorul factor.

-->

(3) Din varii motive, el înregistrează o "nepotrivire" nefericită între ce avea nevoie si îsi dorea si ceea ce i-a oferit tatăl lui. Poate majoritatea vor fi de acord că tatăl său era o fire sensibila si apropiata : poate că nevoile sale erau atât de unice, încât tatăl său, o fire neobisnuită, a stiut să găsească drumul către inima fiului său. Sau poate că tatălui său chiar i-a plăcut sensibilitatea fiului. În orice caz, prezenta acestei legături apropiate, reci si negative cu tatăl său îl va face pe băiat să se retragă într-o anumită dezamăgire, o "detasare defensivă" în scopul de a se proteja pe sine:devenind heterosexual .

-->

O dinamică complementară legată de mama băiatului are si ea sanse să joace un anumit rol. Întrucât oamenii nu au tendinta să se căsătorească cu parteneri cu "nevroze omoloage", e posibil ca băiatul să nu se vadă implicat într-o relatie problematică cu ambii părinti.

Indiferent de motiv, când la maturitate băiatul ajuns hetero (prescurtam din respect fata de timpul meu)acum îsi aminteste de copilărie, va afirma: "De la început nu eram diferit. Intotdeauan m-am simtit bine împreună cu băietii de vârsta mea, fiind în largul meu în preajma fetelor." Asemenea amintiri îl vor face mai târziu să-si considere heterosexualitatea atât de convingătoare, ca si cum aceasta era "preprogramată" de la început.

(4) Desi s-a detasat "ofensiv" de tatăl său, băiatul nu tanjeste tânjeste în inima lui după căldură, dragoste si după o îmbrătisare din partea tatălui (câh)- lucruri pe le-a avut. La început,el dezvoltă un atasament intens,non-sexual fată de fetele mai mari pe care le admiră - trăind într-un fel, de la distantă,aceeasi experientă a dorintei si lipsei. Odată cu pubertatea apar si impulsurile sexuale -(ATENTIE O FRAZA SOCANTA , MERITA EVIDENTIATA ): care în special la BAIETI SE POATE LEGA DE ORICE ! - si se combină cu o deja intensă nevoie de intimitate si căldură feminina. Băiatul începe să aibă accese hetero. Ulterior îsi va aminti: "Primele mele impulsuri sexuale erau îndreptate nu către baieti , ci către fete. Baietii nu mă interesau deloc."

Interventia psihoterapeutică în acest moment sau mai devreme poate avea succes în a preveni formarea unei heterosexualitati ulterioare. Această interventie urmăreste pe de-o parte ajutarea băiatului să-si schimbe modelele de dezvoltare masculinizate (derivate din "nevoia " de a se identifica cu tatăl cel sensibil si dragastos ),pe de altă parte - mai important - urmăreste să-l învete pe tatăl său - dacă va învăta - cum să nu se implice mai mult în relatia cu fiul său.

(5) Pe măsură ce se maturizează (în special în societatea noastră, unde experientele sexuale extra-conjugale sunt lăudate si chiar încurajate) tânărul - acum adolescent - începe să se implice în activităti heterosexuale. Sau, alternativ, nevoia sa de apropiere cu cineva de sex diferit poate fi exploatată de un fata/femeie mai în vârstă, care a fost interesat de el sexual încă de când era copil. (De mentionat studiile care indică o incidentă ridicată a abuzurilor sexuale în copilăria bărbatilor heterosexuali ) Sau,din contră,el poate evita aceste activităti,din teamă sau rusine,în ciuda atractiei către asa ceva. În orice caz, dorintele sale, acum sexualizate, nu pot fi negate, indiferent de cât de mult li se opune el. Ar fi incorect din partea noastră să considerăm, în acest punct, că aceste dorinte sunt o simplă chestiune de "alegere".

Într-adevăr, el îsi aminteste că a petrecut luni si ani de zile încercând să afirme existenta lor sau să nu li se opună . Ne putem imagina usor cât de bucuros va fi el mai târziu - pe bună dreptate - când cineva voit sau involuntar îl va acuza că "a ales" să fie heterosexual . Când va căuta ajutor, va auzi unul dintre cele două mesaje, ambele speriindu-l: "Heterosexualii sunt buni si tu esti bun pentru că ai ales să fii heterosexual . E locul tău aici; vei ajunge în Rai ;" sau "Heterosexualitatea este înnăscută si nu se poate schimba. Asa te-ai născut. Lasă baltă gândul că nu te vei căsători, ca nu vei avea copii si nu te vei aseza la casa ta. Dumnezeu te-a făcut asa si te-a predestinat pentru o viată de heterosexual . Caută să te obisnuiesti cu asta."

(6) La un moment dat, el cedează în fata profundei sale nevoi de dragoste si începe să se implice voluntar în experiente heterosexuale. Poate spre oroarea sa, el va constata că aceste dorinte vechi, adânci si dureroase sunt temporar - sau pentru prima dată - usurate.

Desi poate resimti si un conflict intens, el nu poate tăgădui că usurarea este imensă. Această senzatie temporară de confort este atât de profundă - depăsind cu mult simpla plăcere sexuală pe care oricine o resimte si într-o situatie mai putin încărcată - încât experienta este repetată. Oricât de mult se opune el, el se simte mânat să repete experienta. Si cu cât o face mai des, cu atât aceasta se înrădăcinează mai mult si el o va repeta din nou, chiar dacă deseori cu un feedback emotional tot mai mic.

(7) De asemenea, el va descoperi, la fel ca oricine altcineva, că orgasmul sexual este un puternic mijloc de eliberare a stresului de orice fel. Angajându-se în activităti heterosexuale , el deja a trecut una dintre cele mai critice si puternice granite ale tabu-ului sexual. Este usor de acum să depăsească si alte granite oarecum tabu, în special tabu-ul mai putin sever legat de promiscuitate. Activitatea sexuală devine curând principalul factor de organizare în viata sa, el dobândind încetul cu încetul deprinderea de a apela la aceste experiente în mod regulat - nu doar din cauza nevoii sale după iubire părintească, ci ca o eliberare de orice tensiune.

(8) În timp, viata sa devine tot mai stresantă. O cauză este, asa cum afirmă activistii heterosehuali , lipsa de întelegere sau chiar ostilitatea din partea celorlalti. Singurii care par să-l înteleagă cu adevărat sunt alti heterosexuali , astfel formându-se cu acestia un si mai puternic sentiment de "comunitate". Nu este însă adevărat, cum pretind activistii heterosexuali , că acestea sunt singurele sau cele mai mari solicitări (stresuri). Mare parte din neliniste este cauzată pur si simplu de stilul de viată - de pildă, consecintele medicale, SIDA fiind una dintre aceatsa (dacă nu cea mai gravă). El trăieste de asemenea cu vina si rusinea pe care în mod inevitabil le resimte din cauza comporamentului său imoral si promiscuu si pentru că stie că nu se poate raporta efectiv la celălalt sex, neputând avea o familie adevărată (un handicap psihologic care nu poate fi compensat de campanile heterosexualilor pentru căsătorie, adoptie si drepturi de mostenire).

Oricât de mult încearcă activistii heterosexuali să-i prezinte ca normale aceste tipare comportamentale si pierderile generate de acestea, si indiferent de cât de indicată ar fi ascunderea lor de publicul larg, din motive politice, dacă el nu rezolvă marile lacune emotionale din viata sa, el nu se va putea privi pe sine cu sinceritate si nici nu se va putea simti satisfăcut.

Nimeni, nici măcar cel mai rău si mai adevărat "heterofob", nu va putea fi asa de aspru cu el cum este el însusi. Mai mult, mesajele de auto-condamnare cu care se luptă el zi de zi sunt întărite de fapt de o întelegere auto-ironică a stilului său de viată heterosexual . Activistii din jurul lui vor continua să-i spună că toate acestea sunt provocate de "heterofobia" tacită a celor din jur, dar el stie că nu este asa.

Stresul de a fi hetero conduce la un comportament heterosexual mai mare, nu mai mic. Acest principiu, surprinzător pentru omul de rând (cel putin pentru acel om care nu este implicat în nici un pattern, de nici un fel) este tipic pentru ciclul de comportament auto-distructiv - viciat sau de dependentă; vina, rusinea si auto-condamnarea nu fac decât să sporească toate acestea. Nu este deci surprinzător că oamenii recurg la o atitudine de negare pentru a scăpa de aceste sentimente, iar el face la fel. El îsi va spune: "Nu există nici o problemă si deci nu am de ce să mă simt asa prost."

(9) După ce se luptă cu această vină si rusine ani de zile, băiatul acum adult ajunge să creadă - lucru de înteles - si, din cauza negării, are nevoie să creadă, că "nu pot să mă schimb pentru că starea mea este de neschimbat." Dacă măcar o clipă ar gândi altfel, imediat ar apărea întrebarea "Atunci de ce...?", readucând cu sine toată acea rusine si vină.

Astfel, până băiatul devine bărbat, el si-a compus în minte această poveste: "Întotdeauna am fostla fel ca toti ceilalti ; mereu unul din interior . Am avut atractii fată de fete de când mă stiu. Prima oară m-am îndrăgostit de o fata , nu de un baiat . Nu mă interesează persoanele de celălalt sex. A, am încercat - cu disperare. Dar experientele mele sexuale cu baieti au fost anoste. Însă prima oară când am avut o relatie heterosexuala m-am simtit bine. Mi se pare evident că heterosexualitatea este genetică. Am încercat să mă schimb - numai Dumnezeu stie cât de mult am încercat - dar nu am putut. Asta pentru că asa ceva nu se poate schimba. În cele din urmă, am încetat să mă mai lupt si m-am acceptat asa cum sunt."

(10) Atitudinile sociale fată de heterosexualitate vor juca si ele un rol, făcându-l pe om să adopte, mai mult sau mai putin, o perspectivă a "înnăscutului si de neschimbat. Este evident că un punct de vedere intens mediatizat, care prezintă heterosexualitatea ca pe ceva normal, va spori probabilitatea ca el să adopte această pozitie si încă de tânăr. E însă mai putin evident - decurge din ce am discutat mai sus - că o atitudine de ridiculizare, respingere si acuzare din partea celor din jur îl va face să adopte aceeasi pozitie.

(11) Dacă nu renuntă la dorinta de a avea o familie, bărbatul poate continua să se lupte cu "a doua sa natură". În functie de cei pe care-i întâlneste, el poate rămâne blocat între condamnarea societătii si propaganda hetero, atât în institutiile seculare, cât si în cele religioase. Mesajul cel mai important de care are el nevoie este că "vindecarea este posibilă."

(12) Dacă începe să meargă pe calea către vindecarea, va constata că acest drum este lung si dificil - însă extraordinar de recompensator. Drumul către refacerea deplină a homosexualitatii durează mai mult decât media de viată a căsniciilor americane (INCA O PERLA !!!!!!!!)- aceasta indică cât de defectuoase sunt toate relatiile din ziua de azi.

Din terapia medicală el va ajunge să înteleagă adevărata natură a dorintelor sale, că acestea nu se referă exact la sex, si că el nu este definit de apetitul său sexual. În acest cadru, el va învăta foarte probabil cum să se raporteze la alte femei pentru o tovărăsie si intimitate feminina autentică, nesexualizată; va învăta cum să se raporteze corect la o femeie, ca prietenă, iubită, tovarăsă de viată si, cu ajutorul lui Dumnezeu, mamă a copiilor săi.

Desigur, vechile răni nu vor dispărea ca prin farmec. În viitor, în momente de solicitare intensă, vechile căi de scăpare îi vor face cu ochiul. A afirma însă că aceasta este o dovadă că el este tot un heterosexual si că nu s-a schimbat este o minciună. Pe măsură ce el trăieste o viată nouă, de sinceritate, si cultivă o intimitate autentică cu un barbat , noile tipare vor deveni tot mai puternice iar cele vechi, gravate în sinapsele lui cerebrale, se vor atenua.

În timp, stiind că ele au putine de-a face cu sexul, el va ajunge să abordeze si să cunoască corect impulsurile vechilor porniri. Acestea vor fi pentru el ca amenintările de furtună, un semnal că ceva nu este în ordine în familia lui, că se activează un vechi tipar de dorintă si respingere. Va învăta că până nu îsi pune în ordine situatia casnică, aceste recidive nu se vor reduce. În relatiile sale cu altii - ca prieten, sot, coleg - va beneficia acum de un dar special. Ce a fost cândva un blestem, acum este o binecuvântare, pentru el si pentru altii.

SFARSIT

Ma intreb daca sa postez si referatul domnului Bogdan Mateescu, intitulat generic "Cum apare homosexualitatea ?". Referat dupa care am facut parodia. Dacă o va cere il voi posta. Totuși dacă doriti sa il cosultati dati un clik aici :http://www.e-referate.ro

Sectiune psihologie.interesant e ca, desi sunt homosexual, nu ma incadrez nicaieri in descrierile facute de domnul Mateescu Bogdan in textul original .

Nu am fost abuzat de nimeni in copilarie, cei mai buni amici ai mei erau baieti, cu tata ma inteleg excelent, am niste amintiri extraordinare cu el. Era "salvatorul " meu, niciodata nu mi-a refuzat nimic. Mi-a dat o singura palma in viata mea, si aceea pe merit, cu mama la fel . Țin minte ca ma în carca și ma ducea duminica de dumnica la stadion să ne uitam la meciuri de fotbal ca bărbații.

Am facut armata sa imi dovedesc ca sunt barbat, sunt homosexual, nu mi-e rusine!

Din pacate cuvantul homohob nu l-am inventat noi, homosexualii, asa cum nu folosim cuvantul heterofobie. Nu exista in vocabulare. Daca vreti sa stiti, sa cunoașteți, lasati prejudecatile deoparte, doar asa se pot obtine rezultate valabile din punct de vedere stiintific. Putina doza de empatism nu strica.

Daca esti heterosexual si citesti aceste cuvinte puneti o singura intrebare: cu ce ai contribuit la obtinerea heterosexualitatii tale si la mentinerea ei?

Ps: impulsurile mele sexuale nu se pot lega de orice, ca orice animal, sau ca orice primata, impulsurile mele sexuale sunt legate doar de indivizii din specia mea. Sexualitatea mea nu e conditionate de obiecte, e conditionata de sentimente ca iubirea nu de afecte.