Duminica, cald, soare si, ce e de facut? Ieșim in oraș (eu cu iubitul meu).
El un mare consumator de arta, istorie si alte cele îmi zice: "ce-ar fi sa mergem sa vizităm ceva muzee?”
No, eu un pic mai superficial încerc sa ma trag pe cur ,îmi surâdea mai bine o terasa :)))).
Dar, îmi fac cruce in gând si mergem la muzeu. Sa alegi unu e greu nu din cauza ca nu ar exista muzee in Cluj, ci din cauza ca sunt închise duminica!
Găsim Muzeul de Etnografie al Transilvaniei situat undeva pe strada Memorandumului. Surpriza!
Era intrarea libera. Intram, la intrare nimeni, gol, pustiu, aproape ca șuieră vântul.
Urcam pe niște scări si la capătul lor ,cocoțate pe scaun doua babete povesteau.
Începem periplul prin muzeu. Ne știind ce si cum, vizitam de capul nostru. Dintr-o data auzim o voce pițigăiata si stridenta care se ratoaie către noi: "nu pe acolo! Pe aici se merge prima data!”
Ii mulțumim pentru îndrumare si o luam pe traseul corect. Scot telefonul din dotare si fac câteva fotografii. După noi intra o doamnă, își începe si dansa vizita cu aparatul de fotografiat in mana. Aceeași "doamna" înțepata si șchioapa de un picior începe sa strige: "daca vreți sa face poze trebuie sa plătiți 15 lei, intrarea este libera dar aparatul de fotografiat se plătește !”
Imi bag telefonul, subtil, in buzunar, sperând ca nu m-a văzut. Nu de alta, dar parca nu as suporta sa strige in halul ala si la mine!
Doamna își pune aparatul de fotografiat in geanta si răspunde ca nu a știu. Adevărul e ca nu era nicăieri nicio avertizare. După nici doua minute aceiași cucoana o interpelează (încă o dată)pe doamna cu aparatul foto spunându-i încă o dată ca fotografiile se plătesc. Un moment penibil, se ținea ca un cățel de săraca doamna spunandu-i mereu ca trebuie sa plătească. Doamna ii repeta a doua oara ca a înțeles si ca nu mai face poze.
Iubitul meu vede o chestie interesant, se apleacă si mi-o arata cu degetul. O voce oripilata, aceeasi voce, incepe sa urle :"nu atingeti exponatele"!
HOOOOOO,tanti, ca nu suntem pe stadion, îmi venea sa strig.
Ii dam de înțeles ca am înțeles, si încercăm sa mergem mai departe.
Cat timp am fost acolo m-am simțit ca scroafa cu paiul in cur.
Tot timpul era cineva care ne urmarea.Iisusee Hristoase, da erau camere de supraveghere, ce as fi putut face ?
Plus ca nu era nici măcar o eticheta pe vitrine sa explice ce vedem acolo. NIMIC!
Spre finalul vizitei am dat de o doamna drăguța, era undeva la etaj, care văzând ca ne dam cu părerea ne da un ghid al muzeului, ghid care ar fi trebuit sa ne fie dat încă de la intrare.
Am ieșit cu un gust amar. Întrebându-ma de ce a fost intrarea libera ?Au cumva plăcerea morbida sa își umilească vizitatorii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu