Cruste de diamant

Sentimente, emotii, trairi imi umplu mintea incruntata care se intreaba de ce, cum,daca ...
Trairi neintele iau fiinta framantand neouronii obositi care nu mai stiu sa traga o concluzie logica. Credeai ca ai un scop, ca stii drumul, ca apoi sa realizezi ca se termina in ceata, ceata ce ascunde prapastii fara fund. Te intrebi ce ai gresit, ce trebuia sa mai faci ca sa conteze si cuvantul tau, macar un pic . . . cat sa primesti un mesaj ca totul este bine .
Vibaratii care se transmit cu viteza fulgerului in cele mai adanci cotloane ale memoriei facandu-te sa iti amintesti ca gandul tau zbura numai intr-acolo, la iubire...iubire care prefera sa stea inactiva, pasiva, asteptand poate trenul urmator sau poate asteptand sa te saturi si sa iti vezi pierdut de viata .
Vibratii amplificate de trairi neintelese, de idei prostesti cum ca "ce fraier esti crezand ca dimineata va venii odata cu Soarele" asteptand un semn venit parca in scarba de la Zei, Zei care stiu ca slava li se cuvine de drept si nu trebuie sa o cerseasca sau sa ofere ceva in schimb, nici macar mila.

       E atat de tulbure noaptea aceasta cernuta de miliarde de fulgi de nea care poarta zambete sarcastice, asternandu-se tacute, acoperind murdaria inghetata cub cruste de diamant.

E noapte, atat de intuneric maine diamantele se vor preschimba in apa, apa care intr-un tarziu va sapa dare pe obrajii mei...