


Mutarea s-a facut la biserica Trei Ierarhi de la Iasi care a fost ctitorita de domnitorul Vasile Lupu, suma care a fost platita sultanului la acea vreme fiind una semnificativa. Dar acest lucru facea parte dintr-un plan maret al domnitorului, acela de a opri extinderea calvinismului in Moldova, cunoscuta fiind activitatea anti-calvinista a acestuia, infiintand scoli romanesti-ortodoxe si o tipografie care a ajutat ortodoxismul din acea vreme, introducandu-se in acest fel limba romana in biserica si la nivel administrativ. Astfel, Sfanta Cuvioasa Parascheva apara ortodoxia din cele mai vechi timpuri, nu doar prin minunile Ei, ci si ca simbol anti-calvinist.
Nascuta dintr-o familie de vlahi pe teritoriul Bulgariei de azi, Tracia de odinioara, Sfanta Parascheva arata de copila credinta in Dumnezeu, prin milostenie fata de nevoiasi. De tanara intra la manastire in Heracleea, pentru cativa ani, dupa care pleaca la Sfantul Mormant la Ierusalim, unde ramane pana la varsta de 25 de ani, nevoindu-se intr-o mica manastire din pustiul Iordanului.
Dumnezeu i se arata si-i porunceste sa mearga la Constantinopol, pentru a sluji acolo. Nu dupa multa vreme Domnul o cheama la Sine. Trupul Cuvioasei Parascheva a fost ingropat intr-un mormant simplu, la malul marii. Mult mai tarziu, in acelasi loc, a fost ingropat si un marinar a carui viata nu a fost una dintre cele traite in credinta si smerenie. Atunci Cuvioasa Parascheva apare in repetate randuri, in visul unui calugar, si ii spune sa-i ia trupul din mormantul ei.
Cand acestia deschid mormantul au gasit trupul intact al Cuvioasei si au simtit placutele miresme, semn al sfinteniei. Trupul Sfintei Parascheva a ramas in biserica Sfintilor Apostoli. Savarsindu-se minuni la atingerea raclei moastelor, credinciosii cauta alinarea suferintelor fizice si sufletesti facand pelerinaje si rugandu-se Cuvioasei Parascheva.
Obiceiurile poporului roman la aceasta sarbatoare ar fi multe, unele legate de oierit. Prin urmare, la aceasta data ciobanii slobod berbecii intre oi pentru a avea miei sanatosi. In aceasta zi ciobanii fac predictii asupra iernii, urmarind cum stau oile in staul, daca stau gramada atunci iarna va fi grea, iar daca stau rasfirate iarna va fi usoara.
În timpul unei erupții solare o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă și coroană este eliberată dintr-o dată. Materia este proiectată în coroană și particule de atomi accelerate până la viteze foarte mari sunt expulzate în spațiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoțite de o emisie de raze X (Röntgen), de unde radio și, în cazul erupțiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului și intră în atmosferă, în special deasupra regiunii polului nord, particulele creează aurorele polare. De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului. Uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității.
Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare,protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaze ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură unele cu altele. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade numărul petelor solare înregistrează un minimum și un maximum. Următorul număr maxim este prevăzut în jurul anului 2011. Activitatea solară a rămas suficient de învăluită în mister, dar se știe că aceasta este legată de magnetism și de rotația Soarelui.
Când Soarele devine mai activ, suprafața sa se acoperă de pete și se observă mai multe erupții solare decât până atunci. Acestea eliberează în spațiu, printre altele, și mănunchiuri enorme de raze invizibile: raze X, raze ultraviolete, unde radio. Ele sunt însoțite și de producerea unui flux intens de particule atomice, încărcate electric: vântul solar. Cele care au mai multă energie ajung până la Pământ în câteva ore și se strâng în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurore boreale, iar în emisfera sudică sunt numite aurore australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel, din anul 1645 până în 1715, nu s-a observat nicio pată pe Soare, iar această perioadă a coincis cu anii cei mai friguroși ai "micii ere glaciare", o perioadă în timpul căreia temperaturile au fost anormal de scăzute în toată Europa. Prin contrast, începând de prin anul 1900, Soarele este mai activ și temperatura medie a Pământului a crescut ușor. Au fost descoperite multe legături asemănătoare între activitatea solară și perioadele de frig sau de caniculă de pe Pământ, dar nu se cunoaște încă exact modul în care aceste variații ale activității solare acționează asupra climatului.