Ca nu mai scriu, e rau...sau e irelevant, e doar jurnalul meu din care or sa lipseasca cativa ani.
Facand ordine, aranjand in pagina si corectand postarile de pe blog am dat de sectiunea "Postari nefinalizate".
Gasesc o postare din 2012, scrisa la ora 3 dimineata. Poatarea aici
Era gata, dar nepostata...Citirea acele randuri au coincis cu piesa care imi mergea in casti a Lidiei Buble...
Chiar daca se spune ca e imposibil sa te intorci in timp...va spun eu ca se poate. Am fost aruncat in noapte de 21 aprilie, inceput de primavara pe o perna uda...
Mi-am dat seama ca toate acele suferinte nu s-au sters, sunt acolo, dor, ustura ma ranesc cu fiecare zi care se scurge...Ma trezesc plangand si vreau sa termin, sa uit sa le sparg in mii de cioburi, incat nimeni sa nu le mai poata da de urma, dar acele amintiri, sentimente refuza sa se zdrentuiasca. Raman sa zgarie sa imi stapunga sufletul...le place sa vada in urma lor siroi de sange, lacrimi, puroi....
