Voi, astia vechi, poate va mai amintiti pick-urile alea de invarteau discurile din vinil. Mai erau cate unele foarte zgariate, iar acul se opintea si repeta la nesfarsit o secunda din piesa, la infinit, pana mergeai si ii dadeai un impuls ca piesa sa continue. Discul se invartea, aparatul mergea corect doar placa era stricata... Ei bine se pare ca viata mea e in acel loop care se repeta la infinit. Inca nu s-a gasit acel "impuls" care sa ma faca sa merg la urmatoare piesa.
Sunt 10 ani de cand am pus capat relatiei cu "Zeul" dar mintea mea rumega inca relatia aia. Desi imi dau seama ca e inutil, ca daca Universul s-ar hotari sa-mi dea controlul timpului, ajutandu-ma sa ma intorc si sa repar ceva nu as modifica nimic. Dar totusi ceva acolo nu ma lasa sa traiesc. Acea relatie a controlat-o pe urmatoarea, ca apoi urmatoarea sa distruga vointa de a mai construi ceva, altceva cu altcineva..si totul pentru ca am idealizat, ca (am) m-am fortat sa cred in unicitate? Si culmea relatia cu Radu (nicknameul lui pe net era Unikul) desi a curs la alta intensitate, avand TOT ce nu am avut in relatia cu Zeul am pus-o intr-un colt, s-au m-am pus eu intr-un colt privind mereu in spate cujind la ceva stricat, care putea a tradare, a moarte, a cadavru.
Ma uitam in arhiva si ultima postare care celabra ziua Lui era in 2013, mandrindu-ma de 5 ani de ... realatie, acum as numi-o obsesie, vointa de a merge inainte, incapatanat ca un magar, realizand ca urmatorii 2 ani au fost rezultatul inertiei obsesiei mele. Cand am realizat ca sunt singur demult era deja tarziu, el nu mai era de ani de zile langa mine, era doar o icoana care se prefacea ca plange.
A devenit un ritula ca pe 8 octombire sa il sun sa ii urez de bine, ritual pe care l-am diluat in ultimii ani cu o simpla urare de bine pe messenger, asemeni unui strain la care ii spun "La multi ani! " doar pentru ca imi spune FB-ul. Anul acesta am sa renunt de tot la ritual, iar acesta postare ultima care sa mai faca referire la 8 octombrie ca fiind o zi speciala.
Pffff, a trecut ca acceleratul prin halta. Urmeaza ploi, frig, zapada, Mos Craciun, An Nou si ..gata, incepem un an nou in care o sa fim mai buni, mai cuminti, mai norocosi :))).
Defapt mai batrani :)). Dar, chestia asta e irelevanta in postul de fata.
Sunt gay, ascuns, mai bine zis pe jumatate ascuns. Familia mea stie, iar daca stiu ei ..probabil ca stiu mai multi. Irelevanta si chestiunea asta pentru postul de azi. Bun, o sa ziceti...pai in plm, ce e relevant pentru postul de azi?:))) Este faptul ca sunt gay, am 40 de ani (arat bine, iar "copii" nu-mi dau mai mult de 30) si muncesc intr-o multinationala, una mare care o sponsorizat parade gay. Una este firma mama, alta este "fiica" mai saraca si proasta din est.. Am tot felul de colegi, din pacate romani :))), care sunt homofobi. Partea buna e ca ei nu stiu ca seful lor e gay, iar asta ma face fericit.
Dupa o noapte de sex nebun in 3, 4 sau mai stiu eu cati, e fenomenal sa mergi la munca si la le vezi fetele posomorate ca ei nu au mai futut de cateva luni :)))
Dar e doar o nuanta..in adancul sufletului stiu ca Adi de acum 10 ani e mort, ingropat undeva langa Elodia. Tragedia e ca chiar daca Adi a murit, sufletul ii e chinuit, traieste retraind la nesfarsit trauma visului frumos, amintirea unei idei prostesti (acum) ca iubirea (wow) e ceva real ajungand sa regrete erezia pe care chiar el m creat-o, alimentat-o si amplificand-o pana acolo ca l-a enervat pana si pe Dumnezeu.
Chiar daca pe blog timpul a inghetat in 2018 in lumea reala a zgariat continuu din existenta mea.
2019 a murit tata, de 8 martie, lasand un imens regret, un gol pe care l-am constientizat abia cand el nu a mai fost.
In acelati timp traiam o drama tipic lumii gay, o tradare cat China ( :))) ) despre care promit ca voi scrie o postare speciala. A fost o tragi o tragi-comedie care m-a lasat sangerand pana la moarte (am pomenti de atatea ori moartea mea in blogul asta incat o sa credeti ca sunt o pisica portocalie cu mai mult de 10 vieti, ha,ha,ha ).
E atat de vie, si acum, dupa- masa aceea de martie cenusiu de dupa inmormatarea lui, simteam nevoia de un umar pe care sa pun capul si sa plang, eram in clipa in care am vrut sa iert totul, sa trag linie si sa o iau de la inceput cu el.
Eram la tara, certat cu partenerul, pe finalul relatii (cea care a urmat dupa povestea cu Zeul ) era langa mine (sa ii zicem Radu), a fost in toate momentele grele langa mine, dar atunci aveam nevoie de el ca de aer.. Dupa inmormantare, eram pe terasa privind in gol, a venit la mine si mi-a zis: "Adi, eu plec la Cluj".
M-am intors si cu un nod in gat i-a zis: "daca trebuie, du-te". As fi vrut sa ii plang la piept sa il implor sa ramana, sa fie cu mine, dar nu am facut-o si.. a plecat.
Ce a uita el era ca avea un telefon uitat la mine, cu contul de Google a lui pe el, iar Maps imi spunea in timp real unde era.. A ajuns la Cluj si s-a dus direct la cel cu care eu il prinsesem ca ma inselase, omul pe care eu l-am introdus in "ecuatia" relatiei nastre, omul adus de mine pentru una din distractiile in 3 sau 4 de care pomeneam la inceputul postarii (promit ca o sa scriu si despre el o postare special).
Stii, ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual.
L-am sunat si l-am intrebat daca a ajus, si daca e bine.. el era bine, eu nu.
Am asasinat toate nevoile mele de siguranta, de reconciliere... Nu stiu daca ati simtit vreodat ca ceva s-a rupt in tine, ca nimic nu mai conteaza, aveam nevoie sa liniste...multa liniste in timp ce ma scufundam incet, incet in Iad.
Am mers la mormantul proaspat al tatalui meu, era frig, ploua marut, m-am prabusit acolo si am inceput sa ii povestesc lui tot, sa plang, s aii spun tot cea ce nu am putut cat era inca in viata...in noaptea aia m-a vizitat in vis si m-a tinut in brate fix asa cum facea cand eram un copil...
Au trecut lunile, am pus capat relatie cu "Radu", el s-a mutat din Cluj, iar eu am ramas singur...sa infrunt COVID 19.
"2018 e anul în care am urcat ultimul blog. Azi, 2022, îmi dau seama ca lumea nu mai e ceea ce a fost si nu doar pentru ca sunt mai bătrân cu 4 ani, sau ca am incaruntit aproape de tot..."
Asa era sa reincep a scrie aici, era 2022.
Era sfarsitul pandemiei de COVID, inceputul unui razboi la granita, Tik Tok fura mintile a miliarde de oameni care nu se mai obosesc a citi, a scrie, a gandi. Paseam cu incredere intr-o lume a prostiei dusa la extrem, intr-o lume a neincrederii, efectiv o distopie. Un film prost cu un scenariu ridicol, dar care cumva isi facea loc.
Azi, 2025. Inca 3 ani trecuti. Wow, cand au trecut anii? Unde s-a pierdut acel "Adi"? Acel personaj iubitor, idealist cu reguli si idealuri?
Scurt rezumat:
A razbit prin 5 ani de relatie dupa ce "Zeul" si-a abandonat Universul, dupa care au urmat alti 5 ani de ambiguitate urmati de alti ani de promiscuitate respectand o singura promisiune: " nu vor mai fii alti zei inafara de mine".
Ma gandesc sa reincep sa tin jurnalul meu, ptr mine, sa stiu ca undeva ramane ceva, ca in viitor cineva il va cunoaste din cuvinte pe "Adi".
Referendum, Coalitie pentru Familie, politicieni care sustin traditionalismul, Romania un stalp al moralitati crestin ortodoxei si nu numai. In acest spatiu geografic toate aceste subiecte de discutii au fost puse pe tapet ani de zile.
Parem a fi tot mai aproape de o transare ale acestor teme de discutii. Populistii de la guvernare dand termen 10 iunie 2018 pentru desfasurarea referendumului de modificare a costitutiei. Termen care a fost depasit. Ceva acolo ii opreste, iar daca e pusa frana se inventeaza tot felul de chichite constitutionale. Nu ma preicep nu le discut.
Adevarul e ca avem nevoie de clarificarea asta pentru ca nu avem un cod civil care sa ne spuna clar ce insemna "soti" si cine cu cine are voie sa se casatoareasca. Astfel romanii cred ca oricine se poate casatori cu orice. Primariile sunt pline de cereri de luare in casatorie dintre 2 barbati, 1 barbat + 1 babauina, 1 femeie + 1 incornorat. E de lucru, frate, si pe buna dreptate trebuie facuta ordine.
Toata brambureala asta ma duce cu gandul la sceneta cu Tamara Buciucianu numita "Spatiul locativ".
Trebuie clarificata Constitutia aia astfel incat sa nu i se mai scoale oricarui nebun sa faca nu stiu ce.
Dar stai. Avem cod civil care spune clar: casatorie = f+b. Adica codul ala civil spune ca in Romania statul recunoaste casatoria intre doi soti, iar sotii aia trebuie sa fie 1 bucata barbat+una bucata femeie. E scris negru pe alb.Nimic nu te poate face sa gandesti altfel.
In fine, ideea clarificarilor neclarificatelor ( vorbesc de legi) e buna. Sa le facem astfel incat sa nu mai fie loc de interpretate. Dar, fratilor, toate legile. Nu numai alea care nu imi plac.
Apoi, toate astea ma duc cu gandul la lup, da, la lupul care este paznic la oi.
In spatiul public toti politicienii (a se citii mosii androgini ) sustin "familia traditionala" dar ei si-au lasat nevestele si si-au luat nepoatele de sotii. Dragnea, Tariceanu, Petre Roman, iar lista poate continua, sunt doar cateva exemple de stalpi ai familie traditionale romanesti. Dar toti lupta pentru o definirea corecta a familiei traditionale.
Ei sunt politicieni ar trebui sa ii inteleg dar nu imi permit acest lux si nu vreau sa discut politica, desi pentru a reusi sa ajungem din spate vestul civilizat este nevoie de vointa politica. Azi, auzim tot mai frecvent discursui politice anti europene, anti NATO dar pro Rusia care peste noapte s-a transformat in garantul tututror nazuitnelor noastre crestine si traditionale.
Incep sa ma gandesc cu groaza cum ar fi sa renuntam la zbaterile unei intregi generatii care a aspirat la europenismul modern, a aspirat la valorile democratice ale institutiilor Uniunii Europene, a platit cu sange si sudoare fruntilor pretul acceptarii noastre in lumea civilizata, doar ca sa cadem inapoi in haul valorilor totalitare a unui stat imperialist care 40 de ani ne-a pus cizma pe cap si pumnul in gura.
Sper ca nu voi apuca o alta "epoca de aur" in incercarea fauriri omului nou de tip sovietic.
A fost parada gay si anul acesta la Bucuresti, in zi de miting PSD-ist. A trecut aproape neobservata. Media a fost dezinteresata pentru ca a disparut senzationalul. Castigatorul "Romanii au talent" de la PRO TV venit pe tocuri impresionase deja o buna parte din romani, isi recunoscuse orientarea, vorbise de ea si nu mai prezenta interes participarea lui la o prada gay alaturi de Andrea Balan.Deci parada a fost neinteresanta. Noua Dreapta si-a freaca pe la stanga, aia chiar au devenit invizibili.
Cu ceva vreme in urma, un anumit pusti, Victor Novitchi, aparea in mediul online si TV cu o poveste impresionanta. Se vindecase de homosexualitate. Presa a devenit interesata, pentru ca in sfarsit cineva, in Romania, avea cheia vindecarii acestei "boli" incurabile ale carei prime efecte nocive pentru societatea traditionala este activsmul si propaganda LGBD sponzorizata de ONG-uri, da, stiti ce cuvant urmeaza sa scriu, SOROSISTE. :))))
Pustiul, un copilas fragil, pe alocuri afemeiat, incurajat de un pastor...bisexual(cred eu, m-am futu cu destui pastorasi incat sa ii recunosc cand stau la amvoane dupa ce si-o luau in cur de la mine) cu orietare refulata, l-a mirosit pe Victorasul nostru si l-a vindecat prin rugaciunile lui, botezul cu Duhul Sfant si marturisirea vindecarii in fata tuturor.
Folosirea abila de catre biserica a practicilor de masipulare, face individul sa stagneze in "vindecarea" lui o perioada. Na, ai marturisit unei comunitati ca te-ai vindecat, ai zis ca esti botezat cu Duhul Sfant, ai castigat ATENTIA, APROBAREA, RESPECTUL unei intregi comunicati, daca dai inapoi ai pirdut tot suportul acestei comunitati si ramai singur, in pacat si condamnat la pedeapsa vesnica in Iad.
Din pacate, stiu ce inseamna asta. Victor nu e singurul care a crezut si crede in vindecare. Am crezut si eu. Am fost crescut in acest masiv aparat de manipulare subtila a subconstientului persoanei, dar eu am fost cu un pas inanintea lor, probabil si datorita exeprientelor unor apropiati care au recunoscut ca au calcat stramb, s-au marturisit, au primit "iertarea" au zabovit ani de zile in "vindecarea", au fost proorocii prin care vorbea insusi Dumnezeu( la penticostali asa e) ca apoi ceea ce erau ei defapt i-a invins, pentru ca lupta cu instinctele te face slab, rezisti atacurilor, dar nu faci fata tuturor, cel putin nu la infinit. Suntem oameni, ce pana mea!
Victor, poate are o sansa daca e bisexual cu adevata, daca nu...din pacate pentru el si pastorul manipulator, in vreo 5 anisori il vom vedea postand pe vlog imagini de la parade gay si faptul ca a fost manipulat. Asta, repet daca este bi.
Eu daca as fi fost bisexual acum aveam 5 copii, nevasta si familie traditionala. :)))
Din pacate sunt gay 100%.
Si totusi ceva mi-a ramas pe retina din toata povestea asta. Contrastul puternic dintre cele doua parti implicate in dezbaterea acestui subiect inca tabu in societatea noastra.
Conturile crestinior de pe Youtube care au comentariile dezactivate atunci cand vorbesc de propaganda LGBD si nu numai, ci in genere vedeam asta de fiecare data cand subiectele atinse sunt sensibile si lipsite de sustinere reala. Suprimarea libertatii de ati spune punctul de vedere arata cat inseamna pentru ei valorile libertatilor individului. Iti refuza cel mai de baza drept: DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE. Eu spun, TU NU ai voie sa ma contrazici. Taci si te supune.
Pot doar sa imi inchipui ce fel de societate ar prinde contur daca indivizii astia ar acapara puterea.
Germania nazista, Rusia stalinista, Corea de Nord ar fi cu siguranta cea mai buna inspiratie pentru ei.
In schimb vad contul de Youtub a unei artiste care lasa comentariile sa curga, raspunzand punctual acolo unde simnte ea ca trebuie sa o faca. Majoritatea conturilor crestine care dezbat probleme spinoase au comentariile dezactivate, iar majoritatea celor care fac parte din "propaganda" LGBD nu.
De ce?
Face parte din "propaganda" LGBD masochismul, indurarea injuraturilor flegmelor venite din partea comunitatilor crestine?
Nu cred. Aici vorbim din nou de libertatea de exprimare. Ai o idee, spune-o, adu argumente solide. Spune ceea ce ai de zis. Asta fac si eu si poate gasim un punct comun in jurul carui sa gravitam si sa ne punem deacord. Dar, daca inchizi toate formele de comunicare, ce rezultate speri sa obtii?
E clar ca discursul urii fata de aproape, orice haina ar imbraca, nu iti da nici un drept de apel!
Dictatura propriului meu orgoliu nu imi da voie sa fiu deschis altor opinii. Tu asculti, tu te vindeci, tu marturisesti, eu culeg roadele.
In incheiere un mic filmulet. Asculta bine si actioneaza in consecinta. Societatea te vrea prost. Nu te laasa manipulat.
Sunt clipe cand iti amintesti, privindu-te in ochi, ca dintr-un Univers ai ajus un...vers asternut pe o foaie mazgalita asteptand a fi sters...vezi crampeie de galaxii scateind pe o retina obosita...amintindu-ti de maretia Lumilor stinse...Toate isi traiesc splendoarea de o clipa in proprii-ti ochi..
